2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asemănat2, ~ă [At: ESOP (1812), ap. GCR II, 209 / V: (înv) asăm-, (reg) asămân- / E: asemăna] 1 a (Înv) Nivelat. 2 a Identic. 3 a Asemănător. 4 av (Înv) În conformitate cu...

asemănát1 sn [At: DA / V: (înv) asăm-, (reg) asămân- / E: asemăna] Asemănare (2).

ASEMĂNÁT, -Ă, asemănați, -te, adj. (Înv.) Asemănător. ♦ (Adverbial) În conformitate cu..., conform cu... – V. asemăna.

ASEMĂNÁT, -Ă, asemănați, -te, adj. (Înv.) Asemănător. ♦ (Adverbial) în conformitate cu..., conform cu... – V. asemăna.

ASEMĂNÁT, -Ă, asemănați, -te, adj. (Învechit; al doilea termen al comparației este la dativ sau, mai adesea, se introduce prin prep. «cu») Socotit identic cu...; care seamănă, se aseamănă, este la fel cu...; asemănător. Aflăm la noi obiecte antice, asemănate cu altele multe ce s-au descoperit aiurea. ODOBESCU, S. III 627. După aceea le trimise acasă capul lui Andrei Bathori, pe care-l bălsămise. Ungnad puse îndată de scoase un portret după cap, foarte asemănat. BĂLCESCU, O. II 267. ♦ (Adverbial) În conformitate cu...; conform, potrivit cu... Îndată ce Mihai-vodă se întoarse în capitala țării, asemănat cu înțelegerea ce avusese cu Bathori, el chemă pe ceaușul turcesc. BĂLCESCU, O. II 174.

ASEMĂNÁT, -Ă, asemănați, -te, adj. (Înv.) Asemănător. – V. asemăna.

asămăna v vz asemăna

asămănat, ~ă a vz asemănat

asemăná [At: COD. VOR. 110/11 / V: (înv) asămă-, (reg) asămâna, (îrg) -ăra, (reg; sst) ~ma / Pzi: asemăn / E: ml assimilare] 1-2 vtr (Înv; d. terenuri denivelate) A (se) aduce la același nivel Si: (reg) a (se) asemeni. 3 vt (Pop) A așeza lucrurile astfel încât să nu mai rămână locuri goale între ele. 4 vi (Înv; îe) A ~ cu pământul A face una cu pământul. 5-6 vtr A (se) face sau a fi asemenea cu... 7 vt (Înv; nob) A face să pară. 8 vt (înv; d. vise) A interpreta. 9 vr A se considera la fel ca altul Si: a (se) asemui.

ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare.

ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare.

ASĂMĂNÁ vb. I v. asemăna.

ASEMĂNÁ, asémăn și (3) asemănez, vb. I. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau, mai rar, la dativ) 1. Refl. A avea aceeași structură sau același caracter cu altcineva sau altceva, a fi la fel, analog, similar cu cineva sau cu ceva; a semăna. Atît de fragedă, te-asemeni Cu floarea albă de cireș. EMINESCU, O. I 117. Pasărea numită de latini «turdus»... se aseamănă cu mierla. ODOBESCU, S. III 26. Cu cine te aduni, te asemeni. 2. Tranz. A socoti la fel cu altul, a așeza pe același plan, a compara, a asemui, a asimila. Gardul, în copilărie, Veșnic l-am asemănat C-un nebun care-a plecat Razna pe cîmpie. COȘBUC, P. I 261. ◊ Refl. pas. Este un sunet cărui altul nu se poate asemăna. NEGRUZZI, S. I 243. ◊ Refl. (În forma asămăna) Tu vrei un om să te socoți, Cu ei să te asameni? Dar piară oamenii cu toți, S-ar naște iarăși oameni! EMINESCU, O. I 177. 3. Tranz. (Învechit; cu privire la un teren) A face asemenea cu altul, a aduce la același nivel, a nivela, a netezi. (Refl. pas.) Dacă fața drumului nu este netedă, se asemănează, umplind cu pămînt tocurile în care ar putea să se strîngă apa. I. IONESCU, M. 318. ◊ Expr. A asemăna (o clădire) cu pămîntul = a distruse cu desăvîrșire, a face asemenea (sau una) cu pămîntul. Era atunci Tîrgoviștea oraș foarte mare... Ale lui mărețe ziduri vremea le-a ruinai și le-a asemănat cu pămîntul. BĂLCESCU, O. II 99. – Variantă: asămăná, asámăn, vb. I.

ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A fi la fel, similar cu cineva sau cu ceva; a semăna. ♦ Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) compara. 2. Tranz. (Înv.) A nivela, a netezi. ◊ Expr. A asemăna (o clădire etc.) cu pământul = a distruge cu desăvârșire. – Lat. assimilare.

A ASEMĂNÁ asémăn tranz. A face să se asemene; a asemui. /<lat. assimilare

A SE ASEMĂNÁ mă asémăn intranz. 1) A avea trăsături comune; a fi deopotrivă; a se potrivi; a semăna; a se asemui. 2) A se considera la fel (cu altul); a se asemui. /<lat. assimilare

asemănà v. 1. a face asemenea, a asimila; 2. a compara, a egala. [Lat. ASSIMILARE].

asémăn și (vechĭ) aseámăn, a asemăná v. tr. (lat. ad-similo, -similáre. – Se conj. ca semăn. V. asimilez și seamăn 2). Compar. Asimilez. Egalez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 aseámănă; conj. prez. 3 să asémene

asemăná vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 sg. și pl. aseámănă; conj. prez. 3 sg. și pl. asémene

asemăna (ind. prez. 1 sg. asemăn, 2 sg. asemeni, 3 sg. și pl. aseamănă, conj. asemene)

arată toate definițiile

Intrare: asemănat
asemănat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asemănat
  • asemănatul
  • asemănatu‑
  • asemăna
  • asemănata
plural
  • asemănați
  • asemănații
  • asemănate
  • asemănatele
genitiv-dativ singular
  • asemănat
  • asemănatului
  • asemănate
  • asemănatei
plural
  • asemănați
  • asemănaților
  • asemănate
  • asemănatelor
vocativ singular
plural
asămănat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asămănat
  • asămănatul
  • asămăna
  • asămănata
plural
  • asămănați
  • asămănații
  • asămănate
  • asămănatele
genitiv-dativ singular
  • asămănat
  • asămănatului
  • asămănate
  • asămănatei
plural
  • asămănați
  • asămănaților
  • asămănate
  • asămănatelor
vocativ singular
plural
Intrare: asemăna
verb (VT39)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asemăna
  • asemănare
  • asemănat
  • asemănatu‑
  • asemănând
  • asemănându‑
singular plural
  • aseamănă
  • asemănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asemăn
  • aseamăn
(să)
  • asemăn
  • aseamăn
  • asemănam
  • asemănai
  • asemănasem
a II-a (tu)
  • asemeni
(să)
  • asemeni
  • asemănai
  • asemănași
  • asemănaseși
a III-a (el, ea)
  • aseamănă
(să)
  • asemene
  • asemăna
  • asemănă
  • asemănase
plural I (noi)
  • asemănăm
(să)
  • asemănăm
  • asemănam
  • asemănarăm
  • asemănaserăm
  • asemănasem
a II-a (voi)
  • asemănați
(să)
  • asemănați
  • asemănați
  • asemănarăți
  • asemănaserăți
  • asemănaseți
a III-a (ei, ele)
  • aseamănă
(să)
  • asemene
  • asemănau
  • asemăna
  • asemănaseră
invariabil (I1)
  • asămăna
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asemănat asămănat

  • 1. învechit Socotit identic cu...; care seamănă, se aseamănă, este la fel cu....
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: asemănător antonime: deosebit (adj.) 2 exemple
    exemple
    • Aflăm la noi obiecte antice, asemănate cu altele multe ce s-au descoperit aiurea. ODOBESCU, S. III 627.
      surse: DLRLC
    • După aceea le trimise acasă capul lui Andrei Bathori, pe care-l bălsămise. Ungnad puse îndată de scoase un portret după cap, foarte asemănat. BĂLCESCU, O. II 267.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial În conformitate cu..., conform cu...
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Îndată ce Mihai-vodă se întoarse în capitala țării, asemănat cu înțelegerea ce avusese cu Bathori, el chemă pe ceaușul turcesc. BĂLCESCU, O. II 174.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi asemăna
    surse: DEX '98 DEX '09

asemăna asămăna

  • 1. reflexiv A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: semăna (asemui) antonime: deosebi (vb.) diferenția distinge 3 exemple
    exemple
    • Atît de fragedă, te-asemeni Cu floarea albă de cireș. EMINESCU, O. I 117.
    • Pasărea numită de latini «turdus»... se aseamănă cu mierla. ODOBESCU, S. III 26.
    • Cu cine te aduni, te asemeni.
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: asemui asimila compara 3 exemple
    exemple
    • Gardul, în copilărie, Veșnic l-am asemănat C-un nebun care-a plecat Razna pe cîmpie. COȘBUC, P. I 261.
      surse: DLRLC
    • Este un sunet cărui altul nu se poate asemăna. NEGRUZZI, S. I 243.
      surse: DLRLC
    • Tu vrei un om să te socoți, Cu ei să te asameni? Dar piară oamenii cu toți, S-ar naște iarăși oameni! EMINESCU, O. I 177.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit (Cu privire la un teren) A face asemenea cu altul, a aduce la același nivel.
    surse: DLRLC sinonime: netezi nivela un exemplu
    exemple
    • reflexiv pasiv Dacă fața drumului nu este netedă, se asemănează, umplind cu pămînt tocurile în care ar putea să se strîngă apa. I. IONESCU, M. 318.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A asemăna (o clădire) cu pământul = a distruge cu desăvârșire, a face asemenea (sau una) cu pământul.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Era atunci Tîrgoviștea oraș foarte mare... Ale lui mărețe ziduri vremea le-a ruinat și le-a asemănat cu pămîntul. BĂLCESCU, O. II 99.
        surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: (numai pentru sensul (3.)) asemănez.
    surse: DLRLC

etimologie: