20 de definiții pentru asemăna asămăna


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asemăná [At: COD. VOR. 110/11 / V: (înv) asămă-, (reg) asămâna, (îrg) -ăra, (reg; sst) ~ma / Pzi: asemăn / E: ml assimilare] 1-2 vtr (Înv; d. terenuri denivelate) A (se) aduce la același nivel Si: (reg) a (se) asemeni. 3 vt (Pop) A așeza lucrurile astfel încât să nu mai rămână locuri goale între ele. 4 vi (Înv; îe) A ~ cu pământul A face una cu pământul. 5-6 vtr A (se) face sau a fi asemenea cu... 7 vt (Înv; nob) A face să pară. 8 vt (înv; d. vise) A interpreta. 9 vr A se considera la fel ca altul Si: a (se) asemui.

ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare.

ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare.

ASEMĂNÁ, asémăn și (3) asemănez, vb. I. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau, mai rar, la dativ) 1. Refl. A avea aceeași structură sau același caracter cu altcineva sau altceva, a fi la fel, analog, similar cu cineva sau cu ceva; a semăna. Atît de fragedă, te-asemeni Cu floarea albă de cireș. EMINESCU, O. I 117. Pasărea numită de latini «turdus»... se aseamănă cu mierla. ODOBESCU, S. III 26. Cu cine te aduni, te asemeni. 2. Tranz. A socoti la fel cu altul, a așeza pe același plan, a compara, a asemui, a asimila. Gardul, în copilărie, Veșnic l-am asemănat C-un nebun care-a plecat Razna pe cîmpie. COȘBUC, P. I 261. ◊ Refl. pas. Este un sunet cărui altul nu se poate asemăna. NEGRUZZI, S. I 243. ◊ Refl. (În forma asămăna) Tu vrei un om să te socoți, Cu ei să te asameni? Dar piară oamenii cu toți, S-ar naște iarăși oameni! EMINESCU, O. I 177. 3. Tranz. (Învechit; cu privire la un teren) A face asemenea cu altul, a aduce la același nivel, a nivela, a netezi. (Refl. pas.) Dacă fața drumului nu este netedă, se asemănează, umplind cu pămînt tocurile în care ar putea să se strîngă apa. I. IONESCU, M. 318. ◊ Expr. A asemăna (o clădire) cu pămîntul = a distruse cu desăvîrșire, a face asemenea (sau una) cu pămîntul. Era atunci Tîrgoviștea oraș foarte mare... Ale lui mărețe ziduri vremea le-a ruinai și le-a asemănat cu pămîntul. BĂLCESCU, O. II 99. – Variantă: asămăná, asámăn, vb. I.

ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A fi la fel, similar cu cineva sau cu ceva; a semăna. ♦ Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) compara. 2. Tranz. (Înv.) A nivela, a netezi. ◊ Expr. A asemăna (o clădire etc.) cu pământul = a distruge cu desăvârșire. – Lat. assimilare.

A ASEMĂNÁ asémăn tranz. A face să se asemene; a asemui. /<lat. assimilare

A SE ASEMĂNÁ mă asémăn intranz. 1) A avea trăsături comune; a fi deopotrivă; a se potrivi; a semăna; a se asemui. 2) A se considera la fel (cu altul); a se asemui. /<lat. assimilare

asemănà v. 1. a face asemenea, a asimila; 2. a compara, a egala. [Lat. ASSIMILARE].

asămăna v vz asemăna

ASĂMĂNÁ vb. I v. asemăna.

asémăn și (vechĭ) aseámăn, a asemăná v. tr. (lat. ad-similo, -similáre. – Se conj. ca semăn. V. asimilez și seamăn 2). Compar. Asimilez. Egalez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 aseámănă; conj. prez. 3 să asémene

asemăná vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 sg. și pl. aseámănă; conj. prez. 3 sg. și pl. asémene

asemăna (ind. prez. 1 sg. asemăn, 2 sg. asemeni, 3 sg. și pl. aseamănă, conj. asemene)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASEMĂNÁ vb. v. netezi, nivela.

ASEMĂNÁ vb. 1. v. semăna. 2. v. compara. 3. v. potrivi. 4. v. confunda.

asemăna vb. v. NETEZI. NIVELA.

ASEMĂNA vb. 1. a aduce, a se apropia, a se asemui, a semăna, (înv. și pop.) a se lovi, (reg.) a se cumpăni, (înv.) a arăduce, a se închipui, a se podobi, a răduce. (Se ~ cu sora lui.) 2. a (se) apropia, a (se) asemui, a (se) compara, (înv.) a (se) asemălui, a (se) semălui, (prin Ban.) a (se) bărăbări. (Îl ~ pe... cu un vultur.) 3. a se asemui, a se compara, a se potrivi, (pop.) a se lovi, (înv.) a se tocmi. (Socoteala de acasă nu se ~ cu cea din tîrg.) 4. a asemui, a confunda, a semui (L-a ~ cu altcineva.)

A (se) asemăna ≠ a (se) deosebi, a (se) diferenția, a distinge


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

asemăná (aseámăn, asemănát), vb.1. a egala, a nivela. – 2. A face să semene, a asemui. – 3. (Refl.) A avea însușiri comune, a semăna. – 4. A compara. Lat. *assĭmĭlāre (Diez, Gramm., I, 189; Pușcariu 134; DAR); cf. it. assembiare, fr. assembler, sp. asemblar, cu evoluția semantică diferită de rom. Cf. semăna.Der. asemănător, adj. (care seamănă).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PARES CUM PARIBUS FACILLIME CONGREGANTUR (lat.) cei ce se asemănă se adună extrem de ușor – Cicero, „De senectute”, 3, 1. Cuvinte devenite, prin traducere în toate limbile, expresie proverbială cu sens peiorativ. În românește: spune-mi cu cine te aduni, ca să-ți spun cine ești.

Intrare: asemăna
verb (VT39)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asemăna
  • asemănare
  • asemănat
  • asemănatu‑
  • asemănând
  • asemănându‑
singular plural
  • aseamănă
  • asemănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asemăn
  • aseamăn
(să)
  • asemăn
  • aseamăn
  • asemănam
  • asemănai
  • asemănasem
a II-a (tu)
  • asemeni
(să)
  • asemeni
  • asemănai
  • asemănași
  • asemănaseși
a III-a (el, ea)
  • aseamănă
(să)
  • asemene
  • asemăna
  • asemănă
  • asemănase
plural I (noi)
  • asemănăm
(să)
  • asemănăm
  • asemănam
  • asemănarăm
  • asemănaserăm
  • asemănasem
a II-a (voi)
  • asemănați
(să)
  • asemănați
  • asemănați
  • asemănarăți
  • asemănaserăți
  • asemănaseți
a III-a (ei, ele)
  • aseamănă
(să)
  • asemene
  • asemănau
  • asemăna
  • asemănaseră
invariabil (I1)
  • asămăna
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asemăna asămăna

  • 1. reflexiv A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: semăna (asemui) antonime: deosebi (vb.) diferenția distinge 3 exemple
    exemple
    • Atît de fragedă, te-asemeni Cu floarea albă de cireș. EMINESCU, O. I 117.
    • Pasărea numită de latini «turdus»... se aseamănă cu mierla. ODOBESCU, S. III 26.
    • Cu cine te aduni, te asemeni.
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: asemui asimila compara 3 exemple
    exemple
    • Gardul, în copilărie, Veșnic l-am asemănat C-un nebun care-a plecat Razna pe cîmpie. COȘBUC, P. I 261.
      surse: DLRLC
    • Este un sunet cărui altul nu se poate asemăna. NEGRUZZI, S. I 243.
      surse: DLRLC
    • Tu vrei un om să te socoți, Cu ei să te asameni? Dar piară oamenii cu toți, S-ar naște iarăși oameni! EMINESCU, O. I 177.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit (Cu privire la un teren) A face asemenea cu altul, a aduce la același nivel.
    surse: DLRLC sinonime: netezi nivela un exemplu
    exemple
    • reflexiv pasiv Dacă fața drumului nu este netedă, se asemănează, umplind cu pămînt tocurile în care ar putea să se strîngă apa. I. IONESCU, M. 318.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A asemăna (o clădire) cu pământul = a distruge cu desăvârșire, a face asemenea (sau una) cu pământul.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Era atunci Tîrgoviștea oraș foarte mare... Ale lui mărețe ziduri vremea le-a ruinat și le-a asemănat cu pămîntul. BĂLCESCU, O. II 99.
        surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: (numai pentru sensul (3.)) asemănez.
    surse: DLRLC

etimologie: