12 definiții pentru asemănător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asemănător, ~oare a [At: ANTIM, P., ap. HEM 1852 / V: asăm-, (reg) asămân-, (înv) -iu / Pl: ~i, ~oare / E: asemăna + -tor] (Construit cu dativul sau cu pp „cu”) Care seamănă cu cineva sau cu ceva Si: asemănat, asemenea (1), analog, similar, (înv) asemuitor.

ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oare, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; similar, asemenea, analog, asemănat. – Asemăna + suf. -ător.

ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oáre, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; similar, asemenea, analog, asemănat. – Asemăna + suf. -ător.

ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oare, adj. Care seamănă, e asemenea sau la fel (cu...); similar. Țopăia zorit, îndesind... un soi de boccea alcătuită halandala din țolul de pe jos, din haina lui, dintr-un ștergar de bucătărie și... din alte obiecte asemănătoare. V. ROM. martie 1954, 44. ◊ (Al doilea termen al comparației este la dativ sau, mai adesea, se introduce prin prep. «cu») La cîțiva kilometri depărtare de Snagov se zăresc casele salului Lipia-Bojdani, sat de cimpie, asemănător cu mii de alte sate ale patriei noastre. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2574.

ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oáre, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; care este la fel (cu...); similar. – Din asemăna + suf. -(ă)tor.

ASEMĂNĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care seamănă cu cineva sau cu ceva; care are ceva comun (cu...); asemenea. Un caz ~. /a (se) asemăna + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asemănătór adj. m., pl. asemănătóri; f. sg. și pl. asemănătoáre

asemănătór adj. m., pl. asemănătóri; f. sg. și pl. asemănătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASEMĂNĂTÓR adj. analog, apropiat, asemenea, corespondent, înrudit, similar, (înv.) asemănat, podobnic, semănător. (Două elemente ~oare.)

ASEMĂNĂTOR adj. analog, apropiat, asemenea, corespondent, înrudit, similar, (înv.) asemănat, podobnic, semănător. (Două elemente ~.)

Asemănător ≠ deosebit, diferit, distinct, neasemănător

Intrare: asemănător
asemănător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asemănător
  • asemănătorul
  • asemănătoru‑
  • asemănătoare
  • asemănătoarea
plural
  • asemănători
  • asemănătorii
  • asemănătoare
  • asemănătoarele
genitiv-dativ singular
  • asemănător
  • asemănătorului
  • asemănătoare
  • asemănătoarei
plural
  • asemănători
  • asemănătorilor
  • asemănătoare
  • asemănătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asemănător

  • 1. Care seamănă cu cineva sau cu ceva.
    exemple
    • Țopăia zorit, îndesînd... un soi de boccea alcătuită halandala din țolul de pe jos, din haina lui, dintr-un ștergar de bucătărie și... din alte obiecte asemănătoare. V. ROM. martie 1954, 44.
      surse: DLRLC
    • La cîțiva kilometri depărtare de Snagov se zăresc casele satului Lipia-Bojdani, sat de cîmpie, asemănător cu mii de alte sate ale patriei noastre. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2574.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Asemăna + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09