4 intrări
36 de definiții
din care- explicative (23)
- morfologice (5)
- relaționale (7)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ascendénte a, sn vz ascendent
ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. 4. S. n. (Astron.) Înălțare a unui astru deasupra orizontului. 5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASCENDÉNȚĂ, ascendențe, s. f. Linie ascendentă de rudenie; raport de rudenie; familie din care se trage cineva, origine a cuiva. – Din fr. ascendance.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ascendent, ~ă [At: HAMANGIU, C. C. 159 / V: (înv) ~e / Pl: ~nți, ~e / E: lat ascendens, -entem] 1 a (Îoc descendent) Care urcă Si: suitor. 2 a (Mat; îs) Progresie ~ă Progresie ai cărei termeni cresc. 3 a (Îs) Armonie ~ă Armonie care ia naștere dintr-o suită ce urcă. 4 a (Îs) Gamă ~ă Gamă care urcă de la tonuri grave la tonuri ascuțite. 5 a (Ast; îs) Mod ~ Punct în care planeta traversează de la Sud la Nord ecliptica. 6 a (Îs) Linie ~ă Linie genealogică care urcă de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. Si: ascendență. 7 a (Pan) Care se dezvoltă progresiv, de la inferior la superior, de la simplu la complex. 8 sm Rudă în linie ascendentă (6). 9 sn Autoritate morală Si: (nob) ascendență (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ascendență sf [At: HASDEU, I. C. 61 / V: (înv) ~din~ / Pl: ~țe / E: fr ascendance] 1 (Iuz) Ascensiune. 2 Linie de rudenie ascendentă (6). 3 (Pex; ccr) Familie din care se trage cineva. 4 (Nob) Ascendent (9).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ascendință sf vz ascendență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., subst. 1. adj. Care urcă, suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ (Fig.) Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m., s. f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
ASCENDÉNȚĂ, ascendențe, s. f. Linie ascendentă de rudenie; familie din care se trage cineva, origine a cuiva. – Din fr. ascendance.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
ASCENDÉNT3, -Ă, ascendenți, -te, s. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară (părinți, bunici, străbunici etc.).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASCENDÉNT2, -Ă, ascendenți, -te, adj. (în opoziție cu descendent) 1. Care urcă, suitor. Linia graficului de producție în industria minieră din țara noastră este ascendentă. ◊ Progresie ascendentă = progresie ai cărei termeni merg crescînd. Gamă ascendentă = gamă care urcă de la tonuri grave la tonuri înalte. 2. Fig. (Despre abstracte) Care se dezvoltă progresiv; cu caracter progresiv. În plin contrast cu capitalismul în putrefacție e sistemul socialist, ascendent și înfloritor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2608. 3. (În expr.) Rudă ascendentă = rudă în linie directă suitoare (părinți, bunici, străbunici etc.). Linie ascendentă = linie genealogică suitoare de la fiu la părinți, la bunici, străbunici etc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASCENDÉNȚĂ, ascendențe, s. f. Linie de rudenie ascendentă; origine, obîrșie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASCENDÉNT2, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Gamă ascendentă = gamă care urcă de la tonuri grave la tonuri înalte. Linie ascendentă = linie genealogică care suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară; (la pl. m.) strămoși. – Lat. lit. ascendens, -ntis (fr. ascendant).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ASCENDÉNȚĂ, ascendențe, s. f. Linie de rudenie ascendentă; origine, obîrșie. – După fr. ascendance.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ASCENDÉNT, -Ă adj. 1. Urcător, suitor. 2. (Fig.) În dezvoltare progresivă. // s.m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. // s.n. Autoritate morală, influentă (asupra cuiva). [< fr. ascendant, it. ascendente < lat. ascendens].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASCENDÉNȚĂ s.f. Linie de rudenie ascendentă; origine. [Cf. fr. ascendance, it. ascendenza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASCENDÉNT, -Ă I. adj. 1. urcător, suitor; ascensiv. ◊ (despre un astru) care se înalță deasupra liniei orizontului. 2. (fig.) în dezvoltare progresivă. II. s. m. f. rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. III. s. n. 1. înălțare a unui astru deasupra orizontului. 2. (astrol.) parte a cerului deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal ridicat deasupra orizontului estic, la naștere. 3. autoritate morală, influență (asupra cuiva). (< fr. ascendant, lat. ascendens)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ASCENDÉNȚĂ s. f. linie de rudenie ascendentă care urcă de la fiu la părinți. (< fr. ascendance)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ASCENDÉNT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 2) mai ales la pl. Persoană care aparține generațiilor anterioare; străbun. /<lat. ascendens, ~ntis, fr. ascendant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ASCENDÉNT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care urcă; suitor. 2) fig. Care se dezvoltă; care progresează; în dezvoltare; progresiv. ◊ Linie ~tă linie genealogică ce urcă de la copii la părinți, la bunici etc. /<lat. ascendens, ~ntis, fr. ascendant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ASCENDÉNȚĂ ~e f. Apartenență socială sau etnică; origine; obârșie; proveniență. [G.-D. ascendenței] /<fr. ascendance, it. ascendenza
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ascendent a. care merge urcându-se: mișcare ascendentă. ║ n. fig autoritate morală, influență. ║ m. pl. părinții din care ne tragem (tată, moș).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*ascendént, -ă adj. (lat. ascéndens, -éntis). Suitor: mișcare ascendentă. S. m. Strămoș. S. n., pl. e Astr. Mișcarea uneĭ planete deasupra orizontuluĭ. Fig. Autoritate, putere, influență asupra cuĭva. V. suitor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*ascendénță f.., pl. e (d. ascendent). Generațiunile din aintea celeĭ actuale. Ascendent, autoritate, putere, influență asupra cuĭva.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ascendent1 (suitor, progresiv, rudă din generații anterioare) adj. m., s. m., pl. ascendenți; adj. f., s. f. ascendentă, pl. ascendente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ascendență (linie de rudenie) s. f., g.-d. art. ascendenței; pl. ascendențe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ascendént adj. m., s. m., pl. ascendénți; f. sg. ascendéntă, pl. ascendénte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ascendénță s. f., g.-d. art. ascendénței; pl. ascendénțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ascendență (pr. sce)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ASCENDÉNT adj., s. I. adj. 1. suitor, urcător. (Ritm ~ al unor versuri.) 2. v. progresiv. II. s. 1. v. înaintaș. 2. v. autoritate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ASCENDÉNȚĂ s. v. origine.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ASCENDENT s. 1. înaintaș, (pop.) moș. (~ lui pe linie paternă.) 2. autoritate, considerație, influență, înrîurire, prestigiu, reputație, respect, stimă, trecere, vază, (înv.) înrîurită, (fig.) credit. (Se bucură de un mare ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASCENDENT adj. 1. suitor, urcător. (Ritm ~ al unor versuri.) 2. progresiv. (Dezvoltare ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASCENDENȚĂ s. obîrșie, origine. (Are o ~ modestă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ascendent ≠ descendent
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ascendență ≠ descendență
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ASCENDÉNT, -Ă adj. (< fr. ascendent, it. ascendente < lat. ascendens): în sintagmele diftong ascendent, intonație ascendentă și triftong ascendent (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ascendent, ascendentăadjectiv
- 1. Care urcă. DEX '09 DLRLC DNsinonime: suitor urcător antonime: descendent
- Linia graficului de producție în industria minieră din țara noastră este ascendentă. DLRLC
- 1.1. Progresie ascendentă = progresie ai cărei termeni merg crescând. DLRLC
- 1.2. Gamă ascendentă = gamă care urcă de la tonuri grave la tonuri înalte. DLRLC
- 1.3. Rudă ascendentă = rudă în linie directă suitoare (părinți, bunici, străbunici etc.). DLRLC
- 1.4. Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.5. (Despre un astru) Care se înalță deasupra liniei orizontului. MDN '00
- 1.6. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- În plin contrast cu capitalismul în putrefacție e sistemul socialist, ascendent și înfloritor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2608. DLRLC
-
-
etimologie:
- ascendens, -ntis DEX '09 DEX '98 DN
- ascendant DEX '09 DEX '98 DN
ascendent, ascendențisubstantiv masculin ascendentă, ascendentesubstantiv feminin
- 1. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- ascendens, -ntis DEX '09 DEX '98 DN
- ascendant DEX '09 DEX '98 DN
ascendență, ascendențesubstantiv feminin
- 1. Linie ascendentă de rudenie; raport de rudenie; familie din care se trage cineva, origine a cuiva. DEX '09 DLRLC DNsinonime: obârșie origine proveniență antonime: descendență
etimologie:
- ascendance DEX '09 DEX '98 DN