ascendente a, sn vz ascendent

ASCENDENT, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. 4. S. n. (Astron.) Înălțare a unui astru deasupra orizontului. 5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant.

ASCENDENȚĂ, ascendențe, s. f. Linie ascendentă de rudenie; raport de rudenie; familie din care se trage cineva, origine a cuiva. – Din fr. ascendance.

ascendent, ~ă [At: HAMANGIU, C. C. 159 / V: (înv) ~e / Pl: ~nți, ~e / E: lat ascendens, -entem] 1 a (Îoc descendent) Care urcă Si: suitor. 2 a (Mat; îs) Progresie ~ă Progresie ai cărei termeni cresc. 3 a (Îs) Armonie ~ă Armonie care ia naștere dintr-o suită ce urcă. 4 a (Îs) Gamă ~ă Gamă care urcă de la tonuri grave la tonuri ascuțite. 5 a (Ast; îs) Mod ~ Punct în care planeta traversează de la Sud la Nord ecliptica. 6 a (Îs) Linie ~ă Linie genealogică care urcă de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. Si: ascendență. 7 a (Pan) Care se dezvoltă progresiv, de la inferior la superior, de la simplu la complex. 8 sm Rudă în linie ascendentă (6). 9 sn Autoritate morală Si: (nob) ascendență (4).

ascendență sf [At: HASDEU, I. C. 61 / V: (înv) ~din~ / Pl: ~țe / E: fr ascendance] 1 (Iuz) Ascensiune. 2 Linie de rudenie ascendentă (6). 3 (Pex; ccr) Familie din care se trage cineva. 4 (Nob) Ascendent (9).

ascendință sf vz ascendență

*ASCENDENT I. adj. 1 Care merge în sus, suitor: mișcare ~ă; linie ~ă ¶ 2 În spec. vorbind de înrudiri, de membrii unei familii, cînd îi urmărim din fiu în tată: familia lor, în linie ~ă, are pe acești membri mai de frunte ¶ 3 ➕ Progresiune ~ă, progresiune ai cărei termeni merg crescînd. II. sm. (mai adesea pl. ASCENDENȚI) Rudele de sus, membrii unei familii cînd îi urmărim din fiu în tată, adică părinții, moșii, strămoșii, etc. III. sbst. Influență pe care o exercită cineva asupra gîndirii, simțirii, voinței cuiva: el știe... cît ~ moral și intelectual exercită asupră-mi (CAR.) [fr. < lat.].

*ASCENDENȚĂ (pl. -ențe) sf. Înrudire din trecut, a unei familii, cînd se urmăresc membrii ei în linie ascendentă din fiu în tată [fr.].

ASCENDENT, -Ă, ascendenți, -te, adj., subst. 1. adj. Care urcă, suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ (Fig.) Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m., s. f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant.

ASCENDENȚĂ, ascendențe, s. f. Linie ascendentă de rudenie; familie din care se trage cineva, origine a cuiva. – Din fr. ascendance.

ASCENDENT³, -Ă, ascendenți, -te, s. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară (părinți, bunici, străbunici etc.).

ASCENDENT², -Ă, ascendenți, -te, adj. (în opoziție cu descendent) 1. Care urcă, suitor. Linia graficului de producție în industria minieră din țara noastră este ascendentă. ◊ Progresie ascendentă = progresie ai cărei termeni merg crescînd. Gamă ascendentă = gamă care urcă de la tonuri grave la tonuri înalte. 2. Fig. (Despre abstracte) Care se dezvoltă progresiv; cu caracter progresiv. În plin contrast cu capitalismul în putrefacție e sistemul socialist, ascendent și înfloritor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2608. 3. (În expr.) Rudă ascendentă = rudă în linie directă suitoare (părinți, bunici, străbunici etc.). Linie ascendentă = linie genealogică suitoare de la fiu la părinți, la bunici, străbunici etc.

ASCENDENȚĂ, ascendențe, s. f. Linie de rudenie ascendentă; origine, obîrșie.

ASCENDENT², -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Gamă ascendentă = gamă care urcă de la tonuri grave la tonuri înalte. Linie ascendentă = linie genealogică care suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară; (la pl. m.) strămoși. – Lat. lit. ascendens, -ntis (fr. ascendant).

ASCENDENȚĂ, ascendențe, s. f. Linie de rudenie ascendentă; origine, obîrșie. – După fr. ascendance.

ASCENDENT, -Ă adj. 1. Urcător, suitor. 2. (Fig.) În dezvoltare progresivă. // s.m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. // s.n. Autoritate morală, influentă (asupra cuiva). [< fr. ascendant, it. ascendente < lat. ascendens].

ASCENDENȚĂ s.f. Linie de rudenie ascendentă; origine. [Cf. fr. ascendance, it. ascendenza].

ASCENDENT, -Ă I. adj. 1. urcător, suitor; ascensiv. ◊ (despre un astru) care se înalță deasupra liniei orizontului. 2. (fig.) în dezvoltare progresivă. II. s. m. f. rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. III. s. n. 1. înălțare a unui astru deasupra orizontului. 2. (astrol.) parte a cerului deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal ridicat deasupra orizontului estic, la naștere. 3. autoritate morală, influență (asupra cuiva). (< fr. ascendant, lat. ascendens)

ASCENDENȚĂ s. f. linie de rudenie ascendentă care urcă de la fiu la părinți. (< fr. ascendance)

ASCENDENT¹ ~tă (~ți, ~te) 1) Care urcă; suitor. 2) fig. Care se dezvoltă; care progresează; în dezvoltare; progresiv. ◊ Linie ~tă linie genealogică ce urcă de la copii la părinți, la bunici etc. /<lat. ascendens, ~ntis, fr. ascendant

ASCENDENT² ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 2) mai ales la pl. Persoană care aparține generațiilor anterioare; străbun. /<lat. ascendens, ~ntis, fr. ascendant

ASCENDENȚĂ ~e f. Apartenență socială sau etnică; origine; obârșie; proveniență. [G.-D. ascendenței] /<fr. ascendance, it. ascendenza

ascendent a. care merge urcându-se: mișcare ascendentă. ║ n. fig autoritate morală, influență. ║ m. pl. părinții din care ne tragem (tată, moș).

*ascendént, -ă adj. (lat. ascéndens, -éntis). Suitor: mișcare ascendentă. S. m. Strămoș. S. n., pl. e Astr. Mișcarea uneĭ planete deasupra orizontuluĭ. Fig. Autoritate, putere, influență asupra cuĭva. V. suitor.

*ascendénță f.., pl. e (d. ascendent). Generațiunile din aintea celeĭ actuale. Ascendent, autoritate, putere, influență asupra cuĭva.

ascendent² (suitor; progresiv; rudă din generații anterioare) adj. m., s. m., pl. ascendenți; adj. f., s. f. ascendentă, pl. ascendente

ascendență (linie de rudenie) s. f., g.-d. art. ascendenței; pl. ascendențe

ascendent¹ (suitor, progresiv, rudă din generații anterioare) adj. m., s. m., pl. ascendenți; adj. f., s. f. ascendentă, pl. ascendente

ascendență (linie de rudenie) s. f., g.-d. art. ascendenței; pl. ascendențe

ascendent adj. m., s. m., pl. ascendenți; f. sg. ascendentă, pl. ascendente

ascendență s. f., g.-d. art. ascendenței; pl. ascendențe

ascendență (pr. sce)

ASCENDENT, -Ă adj. (< fr. ascendent, it. ascendente < lat. ascendens): în sintagmele diftong ascendent, intonație ascendentă și triftong ascendent (v.).

ASCENDENT adj., s. I. adj. 1. suitor, urcător. (Ritm ~ al unor versuri.) 2. v. progresiv. II. s. 1. v. înaintaș. 2. v. autoritate.

ASCENDENȚĂ s. v. origine.

ASCENDENT s. 1. înaintaș, (pop.) moș. (~ lui pe linie paternă.) 2. autoritate, considerație, influență, înrîurire, prestigiu, reputație, respect, stimă, trecere, vază, (înv.) înrîurită, (fig.) credit. (Se bucură de un mare ~.)

ASCENDENT adj. 1. suitor, urcător. (Ritm ~ al unor versuri.) 2. progresiv. (Dezvoltare ~.)

ASCENDENȚĂ s. obîrșie, origine. (Are o ~ modestă.)

Ascendent ≠ descendent

Ascendență ≠ descendență