ascendénte a, sn vz ascendent

ascendent, ~ă [At: HAMANGIU, C. C. 159 / V: (înv) ~e / Pl: ~nți, ~e / E: lat ascendens, -entem] 1 a (Îoc descendent) Care urcă Si: suitor. 2 a (Mat; îs) Progresie ~ă Progresie ai cărei termeni cresc. 3 a (Îs) Armonie ~ă Armonie care ia naștere dintr-o suită ce urcă. 4 a (Îs) Gamă ~ă Gamă care urcă de la tonuri grave la tonuri ascuțite. 5 a (Ast; îs) Mod ~ Punct în care planeta traversează de la Sud la Nord ecliptica. 6 a (Îs) Linie ~ă Linie genealogică care urcă de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. Si: ascendență. 7 a (Pan) Care se dezvoltă progresiv, de la inferior la superior, de la simplu la complex. 8 sm Rudă în linie ascendentă (6). 9 sn Autoritate morală Si: (nob) ascendență (4).

ascendénță sf [At: HASDEU, I. C. 61 / V: (înv) -din- / Pl: ~țe / E: fr ascendance] 1 (Iuz) Ascensiune. 2 Linie de rudenie ascendentă (6). 3 (Pex; ccr) Familie din care se trage cineva. 4 (Nob) Ascendent (9).

ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. 4. S. n. (Astron.) Înălțare a unui astru deasupra orizontului. 5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant.

ASCENDÉNȚĂ, ascendențe, s. f. Linie ascendentă de rudenie; raport de rudenie; familie din care se trage cineva, origine a cuiva. – Din fr. ascendance.

ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., subst. 1. adj. Care urcă, suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ (Fig.) Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m., s. f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant.

ASCENDÉNȚĂ, ascendențe, s. f. Linie ascendentă de rudenie; familie din care se trage cineva, origine a cuiva. – Din fr. ascendance.

ASCENDÉNT³, -Ă, ascendenți, -te, s. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară (părinți, bunici, străbunici etc.).

ASCENDÉNT², -Ă, ascendenți, -te, adj. (în opoziție cu descendent) 1. Care urcă, suitor. Linia graficului de producție în industria minieră din țara noastră este ascendentă. ◊ Progresie ascendentă = progresie ai cărei termeni merg crescînd. Gamă ascendentă = gamă care urcă de la tonuri grave la tonuri înalte. 2. Fig. (Despre abstracte) Care se dezvoltă progresiv; cu caracter progresiv. În plin contrast cu capitalismul în putrefacție e sistemul socialist, ascendent și înfloritor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2608. 3. (În expr.) Rudă ascendentă = rudă în linie directă suitoare (părinți, bunici, străbunici etc.). Linie ascendentă = linie genealogică suitoare de la fiu la părinți, la bunici, străbunici etc.

ASCENDÉNT¹ s. n. (Cu determinări introduse prin prep. «asupra») Autoritate morală puternică, influență. El știe cîtă admirație-mi inspiră, cît ascendent moral și intelectual exercită asupră-mi. CARAGIALE, O. II 191.

ASCENDÉNȚĂ, ascendențe, s. f. Linie de rudenie ascendentă; origine, obîrșie.

ASCENDÉNT¹ s. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală, influență. – Lat. lit. ascendens, -ntis (fr. ascendant).

ASCENDÉNT², -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Gamă ascendentă = gamă care urcă de la tonuri grave la tonuri înalte. Linie ascendentă = linie genealogică care suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară; (la pl. m.) strămoși. – Lat. lit. ascendens, -ntis (fr. ascendant).

ASCENDÉNȚĂ, ascendențe, s. f. Linie de rudenie ascendentă; origine, obârșie. – După fr. ascendance.

ascendént¹ (suitor, progresiv, rudă din generații anterioare) adj. m., s. m., pl. ascendénți; adj. f., s. f. ascendéntă, pl. ascendénte

ascendént² (înălțare a unui astru, semn zodiacal, autoritate morală) s. n.

ascendénță (linie de rudenie) s. f., g.-d. art. ascendénței; pl. ascendénțe

ascendént adj. m., s. m., pl. ascendénți; f. sg. ascendéntă, pl. ascendénte

ascendénță s. f., g.-d. art. ascendénței; pl. ascendénțe

ASCENDÉNT adj., s. I. adj. 1. suitor, urcător. (Ritm ~ al unor versuri.) 2. v. progresiv. II. s. 1. v. înaintaș. 2. v. autoritate.