12 definiții pentru suitor (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUITOR, -OARE, suitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj. (Despre ritmul versurilor) Cu intonație crescândă; ascendent. 2. S. f. Trecere verticală sau înclinată prin care se realizează legătura între două lucrări miniere situate la nivele diferite sau între un orizont subteran și suprafață și care nu este echipată cu mijloace de transport. 3. S. m. (Înv.) Rudă în linie ascendentă. [Pr.: su-i-] – Sui + suf. -tor.

suitor, ~oare [At: (a. 1559-1560), cf. SCL 1974, 153 / P: su-i~ / V: (reg) ~ietoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: sui + -tor] 1 a (Rar; d. pante, drumuri etc.) Ascendent (1). 2 a (Înv; fig; d. fenomene, procese etc.) Care are caracter ascendent Si: progresiv. 3 sf, (rar) sm Trecere verticală sau înclinată care face legătura între două orizonturi minime diferite sau între un orizont subteran și suprafață (și care nu este echipată cu mijloace mecanice de transport). 4 sf (Reg; îs) ~oare cu rol Despărțitură în formă de jgheab, prin care se scurge cărbunele. 5 sf (Rar; pex) Scară de salvare într-o mină instalată într-o suitoare (3). 6 a (Îvp; d. plante) Agățător (2). 7 a (Îvr; pex; d. părți ale plantelor, mai ales, d. crăcile arborilor) Ascendent (1). 8 sf (Bot; Trs; spc) Mutătoare. 9 sm (Reg) Persoană care se cațără. 10 a (Fig sau în contexte figurate) Care suie (34). 11 sf (Reg) Ciocârlie1 (1) (Alauda arvensis). 12 a (D. voce, ton etc. sau, pex, d. ritmul versurilor sau d. unități metrice de versificație) Cu intonație crescândă Si: ascendent (1). 13-14 sm, a (Fig; de obicei lpl) (Persoană) care se înrudește cu cineva în linie ascendentă Vz: strămoș.

SUITOR, -OARE, suitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj. Care suie, urcă, ascendent; spec. (despre plante) agățător. 2. Adj. (Despre ritmul versurilor) Cu intonație crescândă; ascendent. 3. S. f. Trecere verticală sau înclinată prin care se realizează legătura între două lucrări miniere situate la nivele diferite sau între un orizont subteran și suprafață și care nu este echipată cu mijloace de transport. 4. S. m. (Înv.) Rudă în linie ascendentă. [Pr.: su-i-] – Sui + suf. -tor.

SUITOR2, -OARE, suitori, -oare, adj. 1. (Despre plante) Care se urcă în timpul dezvoltării, prinzîndu-se de un spalier, de un zid etc. sau înfășurîndu-se în jurul unui arac, al unei tulpine străine etc.; agățător. Fațadele cele mai multe erau acoperite, pînă la streașină, cu plante suitoare: trandafiri, glicină, iederă. GHICA, S. 533. 2. (Despre ritmul versurilor) Cu intonație crescîndă; ascendent. De ce dorm, îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile? EMINESCU, O. I 137. ◊ Diftong suitor v. diftong.

SUITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre ritmul versurilor) Care suie, urcă; ascendent. Iamb ~. 2) (despre plante) Care crește în sus, încolăcindu-se în jurul altei plante sau al unui suport; agățător; volubil; urcător; cățărător. /a sui + suf. ~tor

suitór, -oáre adj. Care se suĭe (se agață): plante suitoare. S. m. și f. Ascendent (în rudenie).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

suitor1 (rar) (desp. su-i-) adj. m., pl. suitori; f. sg. și pl. suitoare

suitor1 (rar) (su-i-) adj. m., pl. suitori; f. sg. și pl. suitoare

suitor adj. m., (rudă) s. m. (sil. su-i-), pl. suitori; f. sg. și pl. suitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUITOR adj. 1. v. agățător. 2. v. ascendent.

SUITOR adj. 1. agățător, cățărător, urcător. (Plantă ~.) 2. ascendent, urcător. (Ritm ~ al unor versuri.)

Intrare: suitor (adj.)
suitor1 (adj.) adjectiv
  • silabație: su-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suitor
  • suitorul
  • suitoru‑
  • suitoare
  • suitoarea
plural
  • suitori
  • suitorii
  • suitoare
  • suitoarele
genitiv-dativ singular
  • suitor
  • suitorului
  • suitoare
  • suitoarei
plural
  • suitori
  • suitorilor
  • suitoare
  • suitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

suitor, suitoareadjectiv

  • 1. Care suie, urcă. DEX '98
    sinonime: ascendent antonime: coborâtor
    • 1.1. (Despre ritmul versurilor) Cu intonație crescândă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ascendent
      • format_quote De ce dorm, îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile? EMINESCU, O. I 137. DLRLC
    • 1.2. prin specializare Despre plante: agățător, cățărător, urcător, volubil. DEX '98 DLRLC
      • format_quote Fațadele cele mai multe erau acoperite, pînă la streașină, cu plante suitoare: trandafiri, glicină, iederă. GHICA, S. 533. DLRLC
etimologie:
  • Sui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.