opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asamblat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: asambla] Asamblare.

asamblat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: asambla] Îmbinat.

ASAMBLA, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler.

ASAMBLA, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler.

asambla vt [At: SOARE, MAȘ. 12 / Pzi: ~lez / E: fr assambler] A îmbina între ele piese ale unui mecanism.

ASAMBLA, asamblez, vb. I. Tranz. (Cu privire la două sau mai multe piese, mecanisme etc.) A reuni, a fixa, a îmbina.

ASAMBLA, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. – Fr. assembler.

ASAMBLA vb. I. tr. A reuni, a îmbina (piese, hărți etc.). [< fr. assembler].

ASAMBLA vb. tr. 1. a reuni, a îmbina două sau mai multe piese, segmente. 2. (inform.) a efectua o asamblare. (< fr. assembler)

A ASAMBLA ~ez tranz. (piese, mecanisme etc.) A reuni formând un sistem tehnic. [Sil. -sam-bla] /<fr. assembler

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

asambla (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asamblez, 3 asamblează; conj. prez. 1 sg. să asamblez, 3 să asambleze

asambla (a ~) vb., ind. prez. 3 asamblează

asambla vb., ind. prez. 1 sg. asamblez, 3 sg. și pl. asamblează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ASAMBLA vb. a fixa, a îmbina, a împreuna, a monta, a reuni, a uni. (~ elementele componente ale unui sistem.)

ASAMBLA vb. a fixa, a îmbina, a împreuna, a monta, a reuni, a uni. (~ elementele componente ale unui sistem.)

A asambla ≠ a demonta, a dezasambla

Intrare: asamblat
asamblat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asamblat
  • asamblatul
  • asamblatu‑
  • asamblată
  • asamblata
plural
  • asamblați
  • asamblații
  • asamblate
  • asamblatele
genitiv-dativ singular
  • asamblat
  • asamblatului
  • asamblate
  • asamblatei
plural
  • asamblați
  • asamblaților
  • asamblate
  • asamblatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: asambla
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asambla
  • asamblare
  • asamblat
  • asamblatu‑
  • asamblând
  • asamblându‑
 singular plural
  • asamblează
  • asamblați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asamblez
 (să)
  • asamblez
  • asamblam
  • asamblai
  • asamblasem
a II-a (tu)
  • asamblezi
 (să)
  • asamblezi
  • asamblai
  • asamblași
  • asamblaseși
a III-a (el, ea)
  • asamblează
 (să)
  • asambleze
  • asambla
  • asamblă
  • asamblase
plural I (noi)
  • asamblăm
 (să)
  • asamblăm
  • asamblam
  • asamblarăm
  • asamblaserăm
  • asamblasem
a II-a (voi)
  • asamblați
 (să)
  • asamblați
  • asamblați
  • asamblarăți
  • asamblaserăți
  • asamblaseți
a III-a (ei, ele)
  • asamblează
 (să)
  • asambleze
  • asamblau
  • asamblară
  • asamblaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

asambla, asamblezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.