3 intrări
23 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARZĂTÓR, -OÁRE, arzători, -oare, adj., s. m., s. n. I. Adj. 1. Care arde, care dogorește; fierbinte; torid. 2. Fig. Puternic, intens; deosebit (de mare, de important). Document de o arzătoare actualitate. ♦ Care cere o soluție imediată, urgentă. Problemă arzătoare. II. S. m. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici. III. S. n. Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibililor în scopul arderii. – Arde + suf. -ător.
ARZĂTÓR, -OÁRE, arzători, -oare, adj., s. m., s. n. I. Adj. 1. Care arde, care dogorește; fierbinte; torid. 2. Fig. Puternic, intens; deosebit (de mare, de important). Document de o arzătoare actualitate. ♦ Care cere o soluție imediată, urgentă. Problemă arzătoare. II. S. m. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici. III. S. n. Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibililor în scopul arderii. – Arde + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
arzător, ~oare [At: CORESI, PS. 5 / Pl: ~i, ~oare / E: arz (pzi al lui arde) + -ător] 1 a (Iuz) Inflamabil. 2 a Torid. 3 a (Fig) Înfocat. 4 a (Pex) Chinuitor. 5 a (Fig) Care cere o soluționare imediată. 6 sm Muncitor calificat care încinge cuptoarele. 7 sn Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibililor în scopul arderilor. 8 sn Focar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARZĂTÓR1, arzători, s. m. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARZĂTÓR3, -OÁRE, arzători, -oare, adj. 1. Care arde, frige, dogorește; fierbinte, înfierbîntat. Stăteam tolăniți... Pe nisipul arzător. BENIUC, V. 23. Cînd pierdută razimi fruntea de-arzătorul meu obraz... Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. EMINESCU, O. I 82. ◊ Fig. Ochii cei mai veseli ascund lacrimi arzătoare. MACEDONSKI, O. I 241. Cîtă boală e sub soare Nu-i ca dorul arzătoare. HODOȘ, P. P. 31. 2. Fig. Puternic, intens; deosebit (de mare). Document de o arzătoare actualitate, filmul «Pacea va învinge războiul» se bucură de ilustrația muzicală a compozitorului D. Șostakovici. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 179, 6/5. În momentul cînd îi naște femeia, interesul lui cel mai arzător este «situațiunea» țării. IBRĂILEANU, SP. CR. 244. ♦ Care cere o soluție imediată; urgent. În operele lui Lenin și Stalin oamenii muncii din toate țările găsesc răspunsul la toate întrebările arzătoare pe care le pun în fața lor sarcinile pregătirii și înfăptuirii transformării revoluționare a societății, iar apoi cele ale construirii socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 170.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARZĂTÓR2, arzătoare, s. n. Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibilelor solide (pulverizate), lichide sau gazoase, în scopul arderii (pentru a produce căldură, lumină etc.). Amestecul de gaz metan și aer se face într-un arzător de gaz metan.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARZĂTÓR2, arzători, s. m. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici. – Din arz (prez. ind. al lui arde) + suf. -(ă)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ARZĂTÓR1, arzătoare, s. n. Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibililor, în scopul arderii. ♦ Injector. – Din arz (prez. ind. al lui arde) + suf. -(ă)tor (după fr. brûleur).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ARZĂTÓR3, -OÁRE, arzători, -oare, adj. 1. Care arde, care dogorește; fierbinte. 2. Fig. Puternic, intens; deosebit (de mare). Document de o arzătoare actualitate. ♦ Care cere o soluție imediată; urgent. Problemă arzătoare. – Din arz (prez. ind. al lui arde) + suf. -(ă)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ARZĂTÓR2 ~i m. Muncitor care aprinde cuptoarele la fabrici. /arz (a arde) + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ARZĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care arde; care dogorește; fierbinte. Nisip ~. 2) fig. Care cere o soluție imediată. Problemă ~oare. /arz (a arde) + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ARZĂTÓR3 ~oáre n. Aparat care amestecă un combustibil cu aerul pentru a ușura arderea. /arz (a arde) + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
arzător a. care arde.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
arzător, -oáre adj. Care arde saŭ te arde: materiĭ arzătoare. Fig. Viŭ, vioĭ: ochĭ arzătorĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
arzătór2 (aparat) s. n., pl. arzătoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
arzătór1 adj. m., (persoană) s. m., pl. arzătóri; adj. f. sg. și pl. arzătoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
arzătór (aparat) s. n., pl. arzătoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
arzătór adj. m.,(persoană) s. m., pl. arzătóri; f. sg. și pl. arzătoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ARZĂTÓR adj. v. avântat, entuziasmat, entuziast, fervent, focos, impetuos, intens, înflăcărat, înfocat, însuflețit, pasionat, puternic, temperamental, viu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ARZĂTÓR adj. v. canicular.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ARZĂTOR adj. canicular, dogoritor, fierbinte, torid, tropical, zăpușitor, (reg.) zădufos, zăpușit, (prin Ban. și Olt.) pripitor. (O zi ~; soare ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
arzător (adj.) arzătoare
- 1. Care arde, care dogorește.exemple
- Stăteam tolăniți... Pe nisipul arzător. BENIUC, V. 23.surse: DLRLC
- Cînd pierdută razimi fruntea de-arzătorul meu obraz... Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. EMINESCU, O. I 82.surse: DLRLC
- figurat Ochii cei mai veseli ascund lacrimi arzătoare. MACEDONSKI, O. I 241.surse: DLRLC
- figurat Cîtă boală e sub soare Nu-i ca dorul arzătoare. HODOȘ, P. P. 31.surse: DLRLC
-
- exemple
- Document de o arzătoare actualitate, filmul «Pacea va învinge războiul» se bucură de ilustrația muzicală a compozitorului D. Șostakovici. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 179, 6/5.surse: DLRLC
- În momentul cînd îi naște femeia, interesul lui cel mai arzător este «situațiunea» țării. IBRĂILEANU, SP. CR. 244.surse: DLRLC
- exemple
- Problemă arzătoare.surse: DEX '09 DEX '98
- În operele lui Lenin și Stalin oamenii muncii din toate țările găsesc răspunsul la toate întrebările arzătoare pe care le pun în fața lor sarcinile pregătirii și înfăptuirii transformării revoluționare a societății, iar apoi cele ale construirii socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 170.surse: DLRLC
-
-
etimologie:
- Arde + sufix -ător.surse: DEX '98 DEX '09
arzător (s.m.) arzătoare
- 1. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Arde + sufix -ător.surse: DEX '98 DEX '09
arzător (s.n.) arzătoare
- 1. Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibililor în scopul arderii.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- Amestecul de gaz metan și aer se face într-un arzător de gaz metan.surse: DLRLC
- 1.1. injector (s.n.)surse: DLRM
-
etimologie:
- Arde + sufix -ător.surse: DEX '98 DEX '09