24 de definiții pentru arzător (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ARZĂTÓR, -OÁRE, arzători, -oare, adj., s. m., s. n. I. Adj. 1. Care arde, care dogorește; fierbinte; torid. 2. Fig. Puternic, intens; deosebit (de mare, de important). Document de o arzătoare actualitate. ♦ Care cere o soluție imediată, urgentă. Problemă arzătoare. II. S. m. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici. III. S. n. Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibililor în scopul arderii. – Arde + suf. -ător.

ARZĂTÓR, -OÁRE, arzători, -oare, adj., s. m., s. n. I. Adj. 1. Care arde, care dogorește; fierbinte; torid. 2. Fig. Puternic, intens; deosebit (de mare, de important). Document de o arzătoare actualitate. ♦ Care cere o soluție imediată, urgentă. Problemă arzătoare. II. S. m. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici. III. S. n. Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibililor în scopul arderii. – Arde + suf. -ător.

ARZĂTÓR3, -OÁRE, arzători, -oare, adj. 1. Care arde, frige, dogorește; fierbinte, înfierbîntat. Stăteam tolăniți... Pe nisipul arzător. BENIUC, V. 23. Cînd pierdută razimi fruntea de-arzătorul meu obraz... Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. EMINESCU, O. I 82. ◊ Fig. Ochii cei mai veseli ascund lacrimi arzătoare. MACEDONSKI, O. I 241. Cîtă boală e sub soare Nu-i ca dorul arzătoare. HODOȘ, P. P. 31. 2. Fig. Puternic, intens; deosebit (de mare). Document de o arzătoare actualitate, filmul «Pacea va învinge războiul» se bucură de ilustrația muzicală a compozitorului D. Șostakovici. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 179, 6/5. În momentul cînd îi naște femeia, interesul lui cel mai arzător este «situațiunea» țării. IBRĂILEANU, SP. CR. 244. ♦ Care cere o soluție imediată; urgent. În operele lui Lenin și Stalin oamenii muncii din toate țările găsesc răspunsul la toate întrebările arzătoare pe care le pun în fața lor sarcinile pregătirii și înfăptuirii transformării revoluționare a societății, iar apoi cele ale construirii socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 170.

ARZĂTÓR2, arzătoare, s. n. Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibilelor solide (pulverizate), lichide sau gazoase, în scopul arderii (pentru a produce căldură, lumină etc.). Amestecul de gaz metan și aer se face într-un arzător de gaz metan.

ARZĂTÓR1, arzători, s. m. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici.

ARZĂTÓR3, -OÁRE, arzători, -oare, adj. 1. Care arde, care dogorește; fierbinte. 2. Fig. Puternic, intens; deosebit (de mare). Document de o arzătoare actualitate. ♦ Care cere o soluție imediată; urgent. Problemă arzătoare. – Din arz (prez. ind. al lui arde) + suf. -(ă)tor.

ARZĂTÓR1, arzătoare, s. n. Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibililor, în scopul arderii. ♦ Injector. – Din arz (prez. ind. al lui arde) + suf. -(ă)tor (după fr. brûleur).

ARZĂTÓR2, arzători, s. m. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici. – Din arz (prez. ind. al lui arde) + suf. -(ă)tor.

arzătór1 adj. m., (persoană) s. m., pl. arzătóri; adj. f. sg. și pl. arzătoáre

arzătór2 (aparat) s. n., pl. arzătoáre

arzătór (aparat) s. n., pl. arzătoáre

arzătór adj. m.,(persoană) s. m., pl. arzătóri; f. sg. și pl. arzătoáre

arzătór, -oáre [At: CORESI, PS. 5 / Pl: ~i, -oare / E: arz (pzi al lui arde) + -ător] 1 a (Iuz) Inflamabil. 2 a Torid. 3 a (Fig) Înfocat. 4 a (Pex) Chinuitor. 5 a (Fig) Care cere o soluționare imediată. 6 sm Muncitor calificat care încinge cuptoarele. 7 sn Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibililor în scopul arderilor. 8 sn Focar.

ARZĂTÓR adj. v. canicular.

ARZĂTÓR adj. v. avântat, entuziasmat, entuziast, fervent, focos, impetuos, intens, înflăcărat, înfocat, însuflețit, pasionat, puternic, temperamental, viu.

ARZĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care arde; care dogorește; fierbinte. Nisip ~. 2) fig. Care cere o soluție imediată. Problemă ~oare. /arz (a arde) + suf. ~ător

ARZĂTÓR2 ~i m. Muncitor care aprinde cuptoarele la fabrici. /arz (a arde) + suf. ~ător

ARZĂTÓR3 ~oáre n. Aparat care amestecă un combustibil cu aerul pentru a ușura arderea. /arz (a arde) + suf. ~ător

arzător, -oáre adj. Care arde saŭ te arde: materiĭ arzătoare. Fig. Viŭ, vioĭ: ochĭ arzătorĭ.

Intrare: arzător
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arzător arzătorul arzătoare arzătoarea
plural arzători arzătorii arzătoare arzătoarele
genitiv-dativ singular arzător arzătorului arzătoare arzătoarei
plural arzători arzătorilor arzătoare arzătoarelor
vocativ singular
plural