arzător, ~oare [At: CORESI, PS. 5 / Pl: ~i, ~oare / E: arz (pzi al lui arde) + -ător] 1 a (Iuz) Inflamabil. 2 a Torid. 3 a (Fig) Înfocat. 4 a (Pex) Chinuitor. 5 a (Fig) Care cere o soluționare imediată. 6 sm Muncitor calificat care încinge cuptoarele. 7 sn Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibililor în scopul arderilor. 8 sn Focar.

ARZĂTOR adj. 1 Care arde: limbile îi jucau ca niște săgeți arzătoare (ISP.) ¶ 2 Cald, uscăcios, secetos: să va atinge de ea vîntul cel ~iu (BIBL.) ¶ 3 fig. Înflăcărat: o dorință arzătoare; schimbă... priviri arzătoare de mirare și curiozitate (CAR.) ¶ 4 fig. Grabnic, ce nu poate fi amînat: chestiunea era arzătoare (I.-GH.) ¶¶ contr. NEARZĂTOR.

ARZĂTOR³, -OARE, arzători, -oare, adj. 1. Care arde, frige, dogorește; fierbinte, înfierbîntat. Stăteam tolăniți... Pe nisipul arzător. BENIUC, V. 23. Cînd pierdută razimi fruntea de-arzătorul meu obraz... Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. EMINESCU, O. I 82. ◊ Fig. Ochii cei mai veseli ascund lacrimi arzătoare. MACEDONSKI, O. I 241. Cîtă boală e sub soare Nu-i ca dorul arzătoare. HODOȘ, P. P. 31. 2. Fig. Puternic, intens; deosebit (de mare). Document de o arzătoare actualitate, filmul «Pacea va învinge războiul» se bucură de ilustrația muzicală a compozitorului D. Șostakovici. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 179, 6/5. În momentul cînd îi naște femeia, interesul lui cel mai arzător este «situațiunea» țării. IBRĂILEANU, SP. CR. 244. ♦ Care cere o soluție imediată; urgent. În operele lui Lenin și Stalin oamenii muncii din toate țările găsesc răspunsul la toate întrebările arzătoare pe care le pun în fața lor sarcinile pregătirii și înfăptuirii transformării revoluționare a societății, iar apoi cele ale construirii socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 170.

ARZĂTOR³, -OARE, arzători, -oare, adj. 1. Care arde, care dogorește; fierbinte. 2. Fig. Puternic, intens; deosebit (de mare). Document de o arzătoare actualitate. ♦ Care cere o soluție imediată; urgent. Problemă arzătoare. – Din arz (prez. ind. al lui arde) + suf. -(ă)tor.

ARZĂTOR¹ ~oare (~ori, ~oare) 1) Care arde; care dogorește; fierbinte. Nisip ~. 2) fig. Care cere o soluție imediată. Problemă ~oare. /arz (a arde) + suf. ~ător

arzător a. care arde.

arzător, -oáre adj. Care arde saŭ te arde: materiĭ arzătoare. Fig. Viŭ, vioĭ: ochĭ arzătorĭ.

arzător¹ adj. m., (muncitor) s. m., pl. arzători; adj. f. sg. și pl. arzătoare

arzător¹ adj. m., (persoană) s. m., pl. arzători; adj. f. sg. și pl. arzătoare

arzător adj. m.,(persoană) s. m., pl. arzători; f. sg. și pl. arzătoare

ARZĂTOR adj. v. avântat, entuziasmat, entuziast, fervent, focos, impetuos, intens, înflăcărat, înfocat, însuflețit, pasionat, puternic, temperamental, viu.

ARZĂTOR adj. v. canicular.

ARZĂTOR adj. canicular, dogoritor, fierbinte, torid, tropical, zăpușitor, (reg.) zădufos, zăpușit, (prin Ban. și Olt.) pripitor. (O zi ~; soare ~.)

arzător adj. v. AVÎNTAT. ENTUZIASMAT. ENTUZIAST. FERVENT. FOCOS. IMPETUOS. INTENS. ÎNFLĂCĂRAT. ÎNFOCAT. ÎNSUFLEȚIT. PASIONAT. PUTERNIC. TEMPERAMENTAL. VIU.

avalanșă arzătoare, (engl.= hot avalanche) material eterogen, solid și incandescent, care debordează peste marginea craterului, ca urmare a exploziei determinate de acumularea gazelor fierbinți pe coșul vulcanic, închis temporar de un dop de lavă vâscoasă. În aceste condiții, fragmente mari, de ordinul metrilor, împreună cu cenușa sunt antrenate de gaze pe panta vulcanului sub forma unei a. fierbinți, cu acțiune mecanică și termică puternică. Viteza de înaintare a a. poate ajunge la 100 km/oră. Când materialul antrenat pe flancuri are caracter cineritic și rezultă din pulverizarea lavei se formează „nori arzători” sau „curgeri cineritice” din a căror consolidare rezultă → ignimbritele. Asemenea manifestări sunt specifice vulcanilor de tip peleean (ins. Martinica).

nori arzători, (engl.= ash cloud) → avalanșe arzătoare.

Sînt cestiuni arzătoare! – Caragiale, în O scrisoare pierdută (act. III, sc. 1). Aceste cuvinte, repetate de Trahanache la întrunirea electorală, au intrat în limbajul cotidian exprimînd, pe un ton ironic, un fapt mărunt cu pretenții de mare problemă. Se folosește și varianta: „Avem cestiuni arzătoare!” LIT.