13 definiții pentru urgent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URGÉNT, -Ă, urgenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care necesită o rezolvare imediată, care nu poate fi amânat; grabnic. ♦ Spec. (Despre telegrame) Care este expediat cu precădere pentru a ajunge mai repede. – Din fr. urgent, lat. urgens, -ntis.

URGÉNT, -Ă, urgenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care necesită o rezolvare imediată, care nu admite amânare; grabnic. ♦ Spec. (Despre telegrame) Care este expediat cu precădere pentru a sosi mai repede. – Din fr. urgent, lat. urgens, -ntis.

URGÉNT, -Ă, urgenți, -te, adj. Care necesită o rezolvare imediată; care nu suferă amînare; grabnic. Îmi spunea că treburi foarte urgente îl cheamă la București. DUMITRIU, B. F. 39. Mi-a spus că se duce acolo să vadă dacă se execută o comandă urgentă. DEMETRIUS, C. 39. ◊ (Adverbial) Numaidecît două telegrame... îl chemau la București urgent. BASSARABESCU, S. N. 14. ♦ (Despre telegrame) Care este expediat cu precădere (în schimbul unei taxe speciale), pentru a sosi mai repede. În cît timp ajunge la Focșani o telegramă urgentă oficială? POPA, V. 195.

URGÉNT, -Ă adj. Care nu suferă întârziere, grabnic, presant. ♦ (Despre telegrame) Care se expediază cu precădere, pentru a sosi mai repede. [< fr. urgent, it. urgente, cf. lat. urgens < urgere – a grăbi].

URGÉNT, -Ă adj. care nu suferă întârziere, grabnic, presant. ◊ (despre telegrame) care se expediază cu precădere, pentru a sosi mai repede. (< fr. urgent, lat. urgens)

URGÉNT ~tă (~ți, ~te) și adverbial Care necesită soluționare imediată; fără tărăgănare; grabnic. Chestiune ~tă. A pleca ~.Telegramă ~tă telegramă care ajunge la destinație în cel mai scurt timp. /<fr. urgent, lat. urgens, ~tis

urgent a. grabnic, care nu suferă întârziere: afacere urgentă.

*urgént, -ă adj. (lat. úrgens, -éntis, d. urgére, a grăbi). Grabnic: scrisoare urgentă. Adv. A trimete urgent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urgént adj. m., pl. urgénți; f. urgéntă, pl. urgénte

urgént adj. m., pl. urgénți; f. sg. urgéntă, pl. urgénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URGÉNT adj., adv. 1. adj. grabnic, neîntârziat, presant, (Transilv.) sorgoș. (Treburi ~ îl cheamă în provincie.) 2. adv. grabnic, imediat, iute, îndată, rapid, repede, (prin Transilv.) pripește. (Vino ~ să vezi.)

URGENT adj., adv. 1. adj. grabnic, presant, (Transilv.) sorgoș. (Treburi ~ îl cheamă în provincie.) 2. adv. grabnic, imediat, iute, îndată, rapid, repede, (prin Transilv.) pripește. (Vino ~ să vezi.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

urgént (-tă), adj. – Grabnic. It. urgente, fr. urgent.Der. urgență, s. f., din it. urgenza, fr. urgence; urgenta, vb. (rar, a grăbi, a accelera).

Intrare: urgent
urgent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urgent
  • urgentul
  • urgentu‑
  • urgentă
  • urgenta
plural
  • urgenți
  • urgenții
  • urgente
  • urgentele
genitiv-dativ singular
  • urgent
  • urgentului
  • urgente
  • urgentei
plural
  • urgenți
  • urgenților
  • urgente
  • urgentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urgent

  • 1. adesea adverbial Care necesită o rezolvare imediată, care nu poate fi amânat.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: grabnic presant 3 exemple
    exemple
    • Îmi spunea că treburi foarte urgente îl cheamă la București. DUMITRIU, B. F. 39.
      surse: DLRLC
    • Mi-a spus că se duce acolo să vadă dacă se execută o comandă urgentă. DEMETRIUS, C. 39.
      surse: DLRLC
    • Numaidecît două telegrame... îl chemau la București urgent. BASSARABESCU, S. N. 14.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare (Despre telegrame) Care este expediat cu precădere pentru a ajunge mai repede.
      surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • În cît timp ajunge la Focșani o telegramă urgentă oficială? POPA, V. 195.
        surse: DLRLC

etimologie: