3 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARZĂTÓR, -OÁRE, arzători, -oare, adj., s. m., s. n. I. Adj. 1. Care arde, care dogorește; fierbinte; torid. 2. Fig. Puternic, intens; deosebit (de mare, de important). Document de o arzătoare actualitate. ♦ Care cere o soluție imediată, urgentă. Problemă arzătoare. II. S. m. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici. III. S. n. Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibililor în scopul arderii. – Arde + suf. -ător.

ARZĂTÓR, -OÁRE, arzători, -oare, adj., s. m., s. n. I. Adj. 1. Care arde, care dogorește; fierbinte; torid. 2. Fig. Puternic, intens; deosebit (de mare, de important). Document de o arzătoare actualitate. ♦ Care cere o soluție imediată, urgentă. Problemă arzătoare. II. S. m. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici. III. S. n. Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibililor în scopul arderii. – Arde + suf. -ător.

arzător, ~oare [At: CORESI, PS. 5 / Pl: ~i, ~oare / E: arz (pzi al lui arde) + -ător] 1 a (Iuz) Inflamabil. 2 a Torid. 3 a (Fig) Înfocat. 4 a (Pex) Chinuitor. 5 a (Fig) Care cere o soluționare imediată. 6 sm Muncitor calificat care încinge cuptoarele. 7 sn Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibililor în scopul arderilor. 8 sn Focar.

ARZĂTÓR1, arzători, s. m. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici.

ARZĂTÓR2, arzătoare, s. n. Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibilelor solide (pulverizate), lichide sau gazoase, în scopul arderii (pentru a produce căldură, lumină etc.). Amestecul de gaz metan și aer se face într-un arzător de gaz metan.

ARZĂTÓR3, -OÁRE, arzători, -oare, adj. 1. Care arde, frige, dogorește; fierbinte, înfierbîntat. Stăteam tolăniți... Pe nisipul arzător. BENIUC, V. 23. Cînd pierdută razimi fruntea de-arzătorul meu obraz... Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. EMINESCU, O. I 82. ◊ Fig. Ochii cei mai veseli ascund lacrimi arzătoare. MACEDONSKI, O. I 241. Cîtă boală e sub soare Nu-i ca dorul arzătoare. HODOȘ, P. P. 31. 2. Fig. Puternic, intens; deosebit (de mare). Document de o arzătoare actualitate, filmul «Pacea va învinge războiul» se bucură de ilustrația muzicală a compozitorului D. Șostakovici. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 179, 6/5. În momentul cînd îi naște femeia, interesul lui cel mai arzător este «situațiunea» țării. IBRĂILEANU, SP. CR. 244. ♦ Care cere o soluție imediată; urgent. În operele lui Lenin și Stalin oamenii muncii din toate țările găsesc răspunsul la toate întrebările arzătoare pe care le pun în fața lor sarcinile pregătirii și înfăptuirii transformării revoluționare a societății, iar apoi cele ale construirii socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 170.

ARZĂTÓR1, arzătoare, s. n. Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibililor, în scopul arderii. ♦ Injector. – Din arz (prez. ind. al lui arde) + suf. -(ă)tor (după fr. brûleur).

ARZĂTÓR2, arzători, s. m. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici. – Din arz (prez. ind. al lui arde) + suf. -(ă)tor.

ARZĂTÓR3, -OÁRE, arzători, -oare, adj. 1. Care arde, care dogorește; fierbinte. 2. Fig. Puternic, intens; deosebit (de mare). Document de o arzătoare actualitate. ♦ Care cere o soluție imediată; urgent. Problemă arzătoare. – Din arz (prez. ind. al lui arde) + suf. -(ă)tor.

ARZĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care arde; care dogorește; fierbinte. Nisip ~. 2) fig. Care cere o soluție imediată. Problemă ~oare. /arz (a arde) + suf. ~ător

ARZĂTÓR2 ~i m. Muncitor care aprinde cuptoarele la fabrici. /arz (a arde) + suf. ~ător

ARZĂTÓR3 ~oáre n. Aparat care amestecă un combustibil cu aerul pentru a ușura arderea. /arz (a arde) + suf. ~ător

arzător, -oáre adj. Care arde saŭ te arde: materiĭ arzătoare. Fig. Viŭ, vioĭ: ochĭ arzătorĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

arzător1 adj. m., (persoană) s. m., pl. arzători; adj. f. sg. și pl. arzătoare

arzător2 (aparat) s. n., pl. arzătoare

arzătór (aparat) s. n., pl. arzătoáre

arzătór adj. m.,(persoană) s. m., pl. arzătóri; f. sg. și pl. arzătoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARZĂTÓR adj. v. avântat, entuziasmat, entuziast, fervent, focos, impetuos, intens, înflăcărat, înfocat, însuflețit, pasionat, puternic, temperamental, viu.

ARZĂTOR adj. canicular, dogoritor, fierbinte, torid, tropical, zăpușitor, (reg.) zădufos, zăpușit, (prin Ban. și Olt.) pripitor. (O zi ~; soare ~.)

arzător adj. v. AVÎNTAT. ENTUZIASMAT. ENTUZIAST. FERVENT. FOCOS. IMPETUOS. INTENS. ÎNFLĂCĂRAT. ÎNFOCAT. ÎNSUFLEȚIT. PASIONAT. PUTERNIC. TEMPERAMENTAL. VIU.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

avalanșă arzătoare, (engl.= hot avalanche) material eterogen, solid și incandescent, care debordează peste marginea craterului, ca urmare a exploziei determinate de acumularea gazelor fierbinți pe coșul vulcanic, închis temporar de un dop de lavă vâscoasă. În aceste condiții, fragmente mari, de ordinul metrilor, împreună cu cenușa sunt antrenate de gaze pe panta vulcanului sub forma unei a. fierbinți, cu acțiune mecanică și termică puternică. Viteza de înaintare a a. poate ajunge la 100 km/oră. Când materialul antrenat pe flancuri are caracter cineritic și rezultă din pulverizarea lavei se formează „nori arzători” sau „curgeri cineritice” din a căror consolidare rezultă → ignimbritele. Asemenea manifestări sunt specifice vulcanilor de tip peleean (ins. Martinica).

nori arzători, (engl.= ash cloud) → avalanșe arzătoare.

Intrare: arzătoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arzătoare
  • arzătoarea
plural
  • arzătoare
  • arzătoarele
genitiv-dativ singular
  • arzătoare
  • arzătoarei
plural
  • arzătoare
  • arzătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: arzător (adj.)
arzător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arzător
  • arzătorul
  • arzătoru‑
  • arzătoare
  • arzătoarea
plural
  • arzători
  • arzătorii
  • arzătoare
  • arzătoarele
genitiv-dativ singular
  • arzător
  • arzătorului
  • arzătoare
  • arzătoarei
plural
  • arzători
  • arzătorilor
  • arzătoare
  • arzătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: arzător (s.n.)
arzător3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arzător
  • arzătorul
  • arzătoru‑
plural
  • arzătoare
  • arzătoarele
genitiv-dativ singular
  • arzător
  • arzătorului
plural
  • arzătoare
  • arzătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arzător, arzătoareadjectiv

  • 1. Care arde, care dogorește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Stăteam tolăniți... Pe nisipul arzător. BENIUC, V. 23. DLRLC
    • format_quote Cînd pierdută razimi fruntea de-arzătorul meu obraz... Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. EMINESCU, O. I 82. DLRLC
    • format_quote figurat Ochii cei mai veseli ascund lacrimi arzătoare. MACEDONSKI, O. I 241. DLRLC
    • format_quote figurat Cîtă boală e sub soare Nu-i ca dorul arzătoare. HODOȘ, P. P. 31. DLRLC
  • 2. figurat Puternic, intens; deosebit (de mare, de important). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Document de o arzătoare actualitate, filmul «Pacea va învinge războiul» se bucură de ilustrația muzicală a compozitorului D. Șostakovici. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 179, 6/5. DLRLC
    • format_quote În momentul cînd îi naște femeia, interesul lui cel mai arzător este «situațiunea» țării. IBRĂILEANU, SP. CR. 244. DLRLC
    • 2.1. Care cere o soluție imediată, urgentă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: urgent
      • format_quote Problemă arzătoare. DEX '09 DEX '98
      • format_quote În operele lui Lenin și Stalin oamenii muncii din toate țările găsesc răspunsul la toate întrebările arzătoare pe care le pun în fața lor sarcinile pregătirii și înfăptuirii transformării revoluționare a societății, iar apoi cele ale construirii socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 170. DLRLC
etimologie:
  • Arde + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

arzător, arzătoaresubstantiv neutru

  • 1. Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibililor în scopul arderii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Amestecul de gaz metan și aer se face într-un arzător de gaz metan. DLRLC
etimologie:
  • Arde + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.