3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARZĂTÓR, -OÁRE, arzători, -oare, adj., s. m., s. n. I. Adj. 1. Care arde, care dogorește; fierbinte; torid. 2. Fig. Puternic, intens; deosebit (de mare, de important). Document de o arzătoare actualitate. ♦ Care cere o soluție imediată, urgentă. Problemă arzătoare. II. S. m. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici. III. S. n. Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibililor în scopul arderii. – Arde + suf. -ător.

ARZĂTÓR, -OÁRE, arzători, -oare, adj., s. m., s. n. I. Adj. 1. Care arde, care dogorește; fierbinte; torid. 2. Fig. Puternic, intens; deosebit (de mare, de important). Document de o arzătoare actualitate. ♦ Care cere o soluție imediată, urgentă. Problemă arzătoare. II. S. m. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici. III. S. n. Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibililor în scopul arderii. – Arde + suf. -ător.

arzător, ~oare [At: CORESI, PS. 5 / Pl: ~i, ~oare / E: arz (pzi al lui arde) + -ător] 1 a (Iuz) Inflamabil. 2 a Torid. 3 a (Fig) Înfocat. 4 a (Pex) Chinuitor. 5 a (Fig) Care cere o soluționare imediată. 6 sm Muncitor calificat care încinge cuptoarele. 7 sn Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibililor în scopul arderilor. 8 sn Focar.

ARZĂTÓR1, arzători, s. m. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici.

ARZĂTÓR2, arzătoare, s. n. Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibilelor solide (pulverizate), lichide sau gazoase, în scopul arderii (pentru a produce căldură, lumină etc.). Amestecul de gaz metan și aer se face într-un arzător de gaz metan.

ARZĂTÓR3, -OÁRE, arzători, -oare, adj. 1. Care arde, frige, dogorește; fierbinte, înfierbîntat. Stăteam tolăniți... Pe nisipul arzător. BENIUC, V. 23. Cînd pierdută razimi fruntea de-arzătorul meu obraz... Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. EMINESCU, O. I 82. ◊ Fig. Ochii cei mai veseli ascund lacrimi arzătoare. MACEDONSKI, O. I 241. Cîtă boală e sub soare Nu-i ca dorul arzătoare. HODOȘ, P. P. 31. 2. Fig. Puternic, intens; deosebit (de mare). Document de o arzătoare actualitate, filmul «Pacea va învinge războiul» se bucură de ilustrația muzicală a compozitorului D. Șostakovici. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 179, 6/5. În momentul cînd îi naște femeia, interesul lui cel mai arzător este «situațiunea» țării. IBRĂILEANU, SP. CR. 244. ♦ Care cere o soluție imediată; urgent. În operele lui Lenin și Stalin oamenii muncii din toate țările găsesc răspunsul la toate întrebările arzătoare pe care le pun în fața lor sarcinile pregătirii și înfăptuirii transformării revoluționare a societății, iar apoi cele ale construirii socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 170.

ARZĂTÓR1, arzătoare, s. n. Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibililor, în scopul arderii. ♦ Injector. – Din arz (prez. ind. al lui arde) + suf. -(ă)tor (după fr. brûleur).

ARZĂTÓR3, -OÁRE, arzători, -oare, adj. 1. Care arde, care dogorește; fierbinte. 2. Fig. Puternic, intens; deosebit (de mare). Document de o arzătoare actualitate. ♦ Care cere o soluție imediată; urgent. Problemă arzătoare. – Din arz (prez. ind. al lui arde) + suf. -(ă)tor.

ARZĂTÓR2, arzători, s. m. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici. – Din arz (prez. ind. al lui arde) + suf. -(ă)tor.

ARZĂTÓR3 ~oáre n. Aparat care amestecă un combustibil cu aerul pentru a ușura arderea. /arz (a arde) + suf. ~ător

ARZĂTÓR2 ~i m. Muncitor care aprinde cuptoarele la fabrici. /arz (a arde) + suf. ~ător

ARZĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care arde; care dogorește; fierbinte. Nisip ~. 2) fig. Care cere o soluție imediată. Problemă ~oare. /arz (a arde) + suf. ~ător

arzător, -oáre adj. Care arde saŭ te arde: materiĭ arzătoare. Fig. Viŭ, vioĭ: ochĭ arzătorĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arzătór1 adj. m., (persoană) s. m., pl. arzătóri; adj. f. sg. și pl. arzătoáre

arzătór2 (aparat) s. n., pl. arzătoáre

arzătór (aparat) s. n., pl. arzătoáre

arzătór adj. m.,(persoană) s. m., pl. arzătóri; f. sg. și pl. arzătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARZĂTÓR adj. v. canicular.

ARZĂTÓR adj. v. avântat, entuziasmat, entuziast, fervent, focos, impetuos, intens, înflăcărat, înfocat, însuflețit, pasionat, puternic, temperamental, viu.

arzător adj. v. AVÎNTAT. ENTUZIASMAT. ENTUZIAST. FERVENT. FOCOS. IMPETUOS. INTENS. ÎNFLĂCĂRAT. ÎNFOCAT. ÎNSUFLEȚIT. PASIONAT. PUTERNIC. TEMPERAMENTAL. VIU.

arată toate definițiile

Intrare: arzătoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arzătoare
  • arzătoarea
plural
  • arzătoare
  • arzătoarele
genitiv-dativ singular
  • arzătoare
  • arzătoarei
plural
  • arzătoare
  • arzătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: arzător (adj.)
arzător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arzător
  • arzătorul
  • arzătoru‑
  • arzătoare
  • arzătoarea
plural
  • arzători
  • arzătorii
  • arzătoare
  • arzătoarele
genitiv-dativ singular
  • arzător
  • arzătorului
  • arzătoare
  • arzătoarei
plural
  • arzători
  • arzătorilor
  • arzătoare
  • arzătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: arzător (s.n.)
arzător3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arzător
  • arzătorul
  • arzătoru‑
plural
  • arzătoare
  • arzătoarele
genitiv-dativ singular
  • arzător
  • arzătorului
plural
  • arzătoare
  • arzătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arzător (adj.) arzătoare

  • 1. Care arde, care dogorește.
    exemple
    • Stăteam tolăniți... Pe nisipul arzător. BENIUC, V. 23.
      surse: DLRLC
    • Cînd pierdută razimi fruntea de-arzătorul meu obraz... Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. EMINESCU, O. I 82.
      surse: DLRLC
    • figurat Ochii cei mai veseli ascund lacrimi arzătoare. MACEDONSKI, O. I 241.
      surse: DLRLC
    • figurat Cîtă boală e sub soare Nu-i ca dorul arzătoare. HODOȘ, P. P. 31.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Puternic, intens; deosebit (de mare, de important).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deosebit (adj.) intens puternic 2 exemple
    exemple
    • Document de o arzătoare actualitate, filmul «Pacea va învinge războiul» se bucură de ilustrația muzicală a compozitorului D. Șostakovici. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 179, 6/5.
      surse: DLRLC
    • În momentul cînd îi naște femeia, interesul lui cel mai arzător este «situațiunea» țării. IBRĂILEANU, SP. CR. 244.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Care cere o soluție imediată, urgentă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: urgent 2 exemple
      exemple
      • Problemă arzătoare.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • În operele lui Lenin și Stalin oamenii muncii din toate țările găsesc răspunsul la toate întrebările arzătoare pe care le pun în fața lor sarcinile pregătirii și înfăptuirii transformării revoluționare a societății, iar apoi cele ale construirii socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 170.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Arde + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09

arzător (s.n.) arzătoare

  • 1. Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibililor în scopul arderii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Amestecul de gaz metan și aer se face într-un arzător de gaz metan.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Arde + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09