2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

arvuníre sf [At: POLIZU 754 / V: -von- / E: arvuni] 1 A tocmi pe cineva ca lucrător Si: (îrg) arvunare. 2 (Buc; spc) Găsirea nașilor pentru nuntă. 3 (înv) Logodire.

ARVUNÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) arvuni.V. arvuni.

ARVUNÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) arvuni.V. arvuni.

ARVUNÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) arvuni.

arvuníre (pop.) s. f., g.-d. art. arvunírii

arvuníre s. f., g.-d. art. arvunírii

arvuní [At: DOSOFTEI, ap. HEM / V: (Mol) -voni / Pzi: -nesc / E: arvună] 1 vi (a) A confirma contractul prin darea înainte a unei sume din prețul total convenit. 2 vt A angaja munca sau serviciile cuiva ca lucrător, ca servitor, ca lăutar etc. dându-i arvună (1) Si: (înv) arvuna. 3 vt A da cuiva arvună (1) în vederea achiziționării unui lucru. 4 vt (Buc) A găsi nași pentru nuntă. 5 vt (Înv; spc) A logodi. 6 (Reg) A lua de la cineva un angajament în schimbul unei favori acordate. 7 vr A(-și) lua un angajament mutual.

ARVONÍ vb. IV v. arvuni.

ARVUNÍ, arvunesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A aconta. 2. Refl. A se angaja, a se tocmi în slujba cuiva. [Var.: arvoní vb. IV] – Din arvună.

ARVONÍ vb. IV v. arvuni.

ARVUNÍ, arvunesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A aconta. 2. Refl. A se angaja, a se tocmi în slujba cuiva. [Var.: arvoní vb. IV] – Din arvună.

ARVUNÍ, arvunesc, vb. IV. 1. Tranz. A aconta. A arvunit un dulap.Fig. (În forma arvoni) Scaraoschi îl întreabă [pe drac]: Ei, copile, ce ispravă ai făcut? Cîte suflete mi-ai arvonit? Dă-ți solia! CREANGĂ, P. 145. 2. Refl. A se angaja în slujba cuiva. De-ar veni un Tudorel, Arvuni-m-aș eu la el! PAS, L. I 49. ♦ Refl. reciproc. A lua un angajament reciproc, a se lega, a se înțelege. (În forma arvoni) Și după ce ne arvonim noi și pe la anul, cu jurămîut, să umblăm tot împreună, ne-am despărțit unul de altul, răbigiți de frig și hămesiți de foame. CREANGĂ, A. 44. – Variantă: (popular) arvoní vb. IV.

ARVONÍ vb. IV. v. arvuni.

ARVUNÍ, arvunesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A aconta. ♦ Refl. (Rar) A se angaja în slujba cuiva. ♦ Refl. A se înțelege cu cineva. [Var.: arvoní vb. IV] – Din arvună.

arvuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arvunésc, imperf. 3 sg. arvuneá; conj. prez. 3 să arvuneáscă

arvuní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arvunésc, imperf. 3 sg. arvuneá; conj. prez. 3 sg. și pl. arvuneáscă

Intrare: arvunire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arvunire arvunirea
plural arvuniri arvunirile
genitiv-dativ singular arvuniri arvunirii
plural arvuniri arvunirilor
vocativ singular
plural
Intrare: arvuni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arvuni arvunire arvunit arvunind singular plural
arvunește arvuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) arvunesc (să) arvunesc arvuneam arvunii arvunisem
a II-a (tu) arvunești (să) arvunești arvuneai arvuniși arvuniseși
a III-a (el, ea) arvunește (să) arvunească arvunea arvuni arvunise
plural I (noi) arvunim (să) arvunim arvuneam arvunirăm arvuniserăm, arvunisem*
a II-a (voi) arvuniți (să) arvuniți arvuneați arvunirăți arvuniserăți, arvuniseți*
a III-a (ei, ele) arvunesc (să) arvunească arvuneau arvuni arvuniseră
verb (VT401) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arvoni arvonire arvonit arvonind singular plural
arvonește arvoniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) arvonesc (să) arvonesc arvoneam arvonii arvonisem
a II-a (tu) arvonești (să) arvonești arvoneai arvoniși arvoniseși
a III-a (el, ea) arvonește (să) arvonească arvonea arvoni arvonise
plural I (noi) arvonim (să) arvonim arvoneam arvonirăm arvoniserăm, arvonisem*
a II-a (voi) arvoniți (să) arvoniți arvoneați arvonirăți arvoniserăți, arvoniseți*
a III-a (ei, ele) arvonesc (să) arvonească arvoneau arvoni arvoniseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)