2 intrări
31 de definiții
din care- explicative (21)
- morfologice (5)
- relaționale (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARTICULAT, -Ă, articulați, -te, adj. 1. (Despre sunete, cuvinte etc.) Pronunțat, rostit deslușit cu ajutorul organelor vorbirii. 2. (Despre substantive sau despre un echivalent al lor) Care are articol. 3. Cu articulații, format din articulații. – V. articula.
ARTICULAT, -Ă, articulați, -te, adj. 1. (Despre sunete, cuvinte etc.) Pronunțat, rostit deslușit cu ajutorul organelor vorbirii. 2. (Despre substantive sau despre un echivalent al lor) Care are articol. 3. Cu articulații, format din articulații. – V. articula.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
articulat2, ~ă [At: MAIORESCU, CR. I, 160 / Pl: ~ați, ~e / E: articula] 1 a (D. cuvinte etc) Pronunțat deslușit. 2 a (Desn) Pronunțat cu ajutorul organelor vorbirii (într-un fel particular). 3 a Care are articol. 4 a Cu articulații. 5 ( Zlg; bot; spc) Cu membrele formate din articule (4). 6 sf(Zlg; mpl) Insecte. 7 sf (Zlg; mpl) Crustacei. 8 a (Jur) Care a fost demonstrat într-un mod clar, bazându-se pe lege.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
articulat1 [At: DA ms / Pl: ~e /E: articula] 1 sn (Rar) Legare prin articulații. 2-4 sf Articulare (1, 4, 5). 5 sf (Fig; fam) Bătaie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ARTICULAT I. adj. 1 p. ARTICULA ¶¶ contr. NEARTICULAT ¶ 2 Care are articulațiuni, încheieturi: insectele sînt animale ~e ¶ 3 Rostit: sunete ~e; cuvinte bine ~e ¶ 4 📖 Care are articol: substantiv ~. II. ARTICULATE sn. pl. 🐙 Animale cu articulațiuni (🖼 232): insectele, arahnidele, crustaceele sînt ~.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ARTICULAT, -Ă, articulați, -te, adj. 1. Pronunțat, rostit, emis prin mișcarea organelor vorbirii. Sunete articulate. 2. (Despre substantive, adjective și echivalentele lor) Care are articol. Substantiv articulat. 3. Cu articulații, format din articulații. Insectele au corpul articulat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARTICULAT, -Ă, articulați, -te, adj. 1. (Despre sunete, cuvinte etc.) Emis, rostit prin mișcarea organelor vorbirii. 2. (Despre substantive sau un echivalent al lor) Cu articol. 3. Cu articulații, format din articulații. – V. articula.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ARTICULAT, -Ă adj. (Despre organisme sau organe) Format din articole (5) [în DN și MDN], de dimensiuni și forme variabile, puse cap la cap. ♦ (Despre tulpini) Formată din noduri și internoduri. [Cf. fr. articulé, lat. articulatus – legat].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARTICULAT, -Ă I. adj. (despre organisme, organe) format din articole (5). ◊ (despre tulpini) formată din (inter)noduri. II. s. f. pl. plante cu tulpina articulată. (< fr. articulé/s/)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
articulat a. 1. prevăzut cu articulațiuni; 2. nume cu articol. ║ f. pl. articulate, una din marile diviziuni ale regnului animal.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
articulát, -ă adj. Care are maĭ multe articulațiunĭ. Enunțat (exprimat) clar. Cu articul: nume articulat. S. n. pl. (sub-înț. animal). Prima diviziune a inelatelor, care cuprinde insectele, painjiniĭ, miriapodele și crustaceele (numite și artropode).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARTICULA, articulez, vb. I. 1. Tranz. A pronunța, a rosti un sunet, un cuvânt cu ajutorul organelor de vorbire. 2. Tranz. A pune, a adăuga articol unui substantiv sau unui echivalent al lui. 3. Refl. A se lega prin articulații. – Din fr. articuler, lat. articulare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARTICULA, articulez, vb. I. 1. Tranz. A pronunța, a rosti un sunet, un cuvânt cu ajutorul organelor de vorbire. 2. Tranz. A pune, a adăuga articol unui substantiv sau unui echivalent al lui. 3. Refl. A se lega prin articulații. – Din fr. articuler, lat. articulare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
articula v [At: NEGRUZZI, S. I, 52 / Pzi: ~lez / E: fr articuler, lat articulare] 1-2 vtr A (se) lega prin articulații. 3 vt A pronunța un sunet, un cuvânt. 4 vt (Pex) A rosti un cuvânt, o propoziție. 5 vt (Jur; iuz) A arăta ceva în mod clar sau a demonstra bazându-se pe un articol de lege. 6 vt A pune articolul unui substantiv sau unei alte părți de vorbire. 7 vt (Fam; șîe) A ~ o palmă A plesni. 8 vt (Fam) A bate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ARTICULA (-ulez) I. vb. tr. 1 🫀 A pune în mișcare o parte a corpului legată prin încheieturi de o alta: nu pot ~ brațul ¶ 2 A rosti sunete, cuvinte: în sfîrșit izbuti să articuleze trei cuvinte (D.-ZAMF.) ¶ 3 📖 A pune articolul la un cuvînt. II. vb. intr. A vorbi clar, despărțind bine silabele: nu articulează cum se cade, abia îl înțelegi [fr. < lat.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ARTICULA, articulez, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la sunete sau la cuvinte) A emite, a rosti deslușit cu ajutorul organelor de vorbire. De-abia putu articula cîteva cuvinte de mulțumire și admirație. REBREANU, R. I 179. Nu putea să afle ce vrea bătrînul, care nu era în stare să articuleze nici un cuvînt. BART, E. 338. 2. Refl. (Despre părțile unui întreg) A se lega prin articulații. Mîna se articulează la umăr. 3. Tranz. A pune, a adăuga articol unui substantiv, unui adjectiv sau unui echivalent al lor. (Refl. pas.) Substantivul se articulează cînd este însoțit de un determinativ.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARTICULA, articulez, vb. I. 1. Tranz. A emite un sunet, a rosti deslușit un cuvînt cu ajutorul organelor de vorbire. 2. Tranz. A pune, a adăuga articol unui substantiv sau unui echivalent al lui. 3. Refl. A se lega prin articulații. – Fr. articuler (lat. lit. articulare).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ARTICULA vb. I. tr. A emite, a rosti (cuvinte, sunete etc.). 2. tr. A adăuga un articol unui substantiv sau unui echivalent al lui. 3. refl. A se lega printr-o articulație. [< fr. articuler, cf. lat. articulare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARTICULA vb. I. tr. 1. a emite, a rosti cuvinte, sunete. ◊ a executa o serie de sunete succesive la un instrument muzical sau cu vocea. 2. a atașa articolul unui substantiv. II. refl. a se lega printr-o articulație. (< fr. articuler, lat. articulare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ARTICULA ~ez tranz. 1) (sunete, silabe, cuvinte etc.) A emite cu ajutorul organelor vorbirii; a rosti; a pronunța. 2) (substantive) A prevedea cu articol. /<fr. articuler, lat. articulare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ARTICULA se ~ează intranz. (despre sunete) A se uni prin articulație. /<fr. articuler, lat. articulare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
articulà v. 1. a rosti lămurit: a articula sunetele; 2. fig. a afirma pozitiv: a articula un fapt; 3. a se uni prin articulațiuni.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*articuléz v. tr. (lat. artículo, -áre). Unesc pin încheĭeturĭ. Pun articul unuĭ cuvînt. Pronunț: n’a articulat nicĭ un cuvînt și a plecat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
articulat adj. m., pl. articulați; f. sg. articulată, pl. articulate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
articula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. articulez, 3 articulează; conj. prez. 1 sg. să articulez, 3 să articuleze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
articula (a ~) vb., ind. prez. 3 articulează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
articula vb., ind. prez. 3 sg. articulează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
articulez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
Articulat ≠ nearticulat
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ARTICULA vb. 1. v. pronunța. 2. v. scoate. 3. a se încheia. (Locul unde se ~ un os.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ARTICULA vb. 1. a emite, a pronunța, a rosti. (~ deslușit sunete, cuvinte.) 2. a grăi, a pronunța, a rosti, a scoate, a spune, a vorbi, a zice, (prin Mold.) a blești. (N-a ~ un cuvînt.) 3. a se încheia. (Locul unde se ~ un os.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A articula ≠ a bâigui, a bodogăni, a bolborosi, a bălmăji, a îndruga, a mormăi
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ARTICULAT, -Ă adj. (< articula < fr. articuler, cf. lat. articulare): în sintagmele declinare articulată, limbaj articulat, substantiv articulat, sunet articulat și vorbire articulată (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
articulat, articulatăadjectiv
- 1. (Despre sunete, cuvinte etc.) Pronunțat, rostit deslușit cu ajutorul organelor vorbirii. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: pronunțat rostitor antonime: nearticulat
- Sunete articulate. DLRLC
-
- 2. (Despre substantive sau despre un echivalent al lor) Care are articol. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Substantiv articulat. DLRLC
-
- 3. Cu articulații, format din articulații. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Insectele au corpul articulat. DLRLC
- 3.1. (Despre organisme sau organe) Format din articole, de dimensiuni și forme variabile, puse cap la cap. DN
- 3.2. (Despre tulpini) Formată din noduri și internoduri. DN
-
etimologie:
- articula DEX '98 DEX '09
articula, articulezverb
- 1. A pronunța, a rosti un sunet, un cuvânt cu ajutorul organelor de vorbire. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- De-abia putu articula cîteva cuvinte de mulțumire și admirație. REBREANU, R. I 179. DLRLC
- Nu putea să afle ce vrea bătrînul, care nu era în stare să articuleze nici un cuvînt. BART, E. 338. DLRLC
- 1.1. A executa o serie de sunete succesive la un instrument muzical sau cu vocea. MDN '00
-
- 2. A pune, a adăuga articol unui substantiv sau unui echivalent al lui. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Substantivul se articulează când este însoțit de un determinativ. DLRLC
-
- 3. A se lega prin articulații. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Mâna se articulează la umăr. DLRLC
-
etimologie:
- articuler DEX '09 DEX '98 DN
- articulare DEX '09 DEX '98 DN