4 definiții pentru articulațiune
articulațiúne sf vz articulație
ARTICULAȚIÚNE s.f. v. articulație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
articulați(un)e f. 1. încheietura oaselor; 2. rostire deslușită; 3. enunțarea faptelor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*articulațiúne f. (lat. articulátio, -ónis). Încheĭetură, juncțiune de oase. Pronunțare. – Și -áție.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: articulațiune
articulațiune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | articulațiune | articulațiunea |
| plural | articulațiuni | articulațiunile | |
| genitiv-dativ | singular | articulațiuni | articulațiunii |
| plural | articulațiuni | articulațiunilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||