O definiție pentru articulațiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
*ARTICULAȚIUNE, *ARTICULAȚIE sf. 1 🫀 Încheietură a oaselor trupului (🖼 233): articulațiunile piciorului, degetelor ¶ 2 Încheietura părților corpului unei insecte, a părților unei plante ¶ 3 📖 Rostire deslușită a unor sunete, a unor cuvinte: pentru a scoate acest sunet, trebue altă ~ [fr. < lat.].
Intrare: articulațiune
articulațiune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||