aromít, ~ă a [At: MOXA, 367/28 / Pl: ~iți, ~e / E: aromi] 1 Afumat cu mirodenii. 2 (Mol) Afumat până ce asudă. 3 Înmiresmat. 4 Amețit de miros îmbătător. 5 Adormit. 6 (Înv) Amăgit. 7 (Fig) Liniștit.

AROMÍT, -Ă, aromiți, -te, adj. 1. (Rar) Ațipit. 2. Parfumat, înmiresmat, îmbătător. – V. aromi.

AROMÍT, -Ă, aromiți, -te, adj. 1. (Rar) Ațipit. 2. Parfumat, înmiresmat, îmbătător. – V. aromi.

AROMÍT, -Ă, aromiți, -te, adj. 1. Plin de arome, de miresme; parfumat, înmiresmat, îmbătător. E vînt aromit De cîmp înflorit... Și sună de glasuri pădurea. DEMETRESCU, O. 79. 2. Cuprins de un somn ușor și plăcut; ațipit. Sta îngenuncheat și cuprins ca de un farmec dinaintea acelei zîne aromite. ODOBESCU, S. A. 120. ◊ Fig. Dintr-o dată am simțit în auzul pînă atunci aromit zvoana cîntăreților mici de baltă. Țupăiau pe fire de lejnicioară pitulici cît alunele, cu piciorușe de ață. SADOVEANU, N. F. 67.

AROMÍT, -Ă, aromiți, -te, adj. 1. Parfumat, înmiresmat, îmbătător. 2. Ațipit. – V. aromi.

aromít n. Aromire: un aromit de florĭ. Mireazmă (CL. 1910,317).

aromí [At: MOXA, 347/5 / V: (înv) arumi / Pzi: ~mesc / E: gr ἄρωμα] 1 vt (Înv) A afuma pe cineva cu mirodenii Vz tămâia. 2 vt (Pex) A ameți prin miros îmbătător. vt (C.i. somnul) A ațipi. 4 vt (înv; pex) A amăgi. 5 vt (Pop) A zăpăci pe cineva. 6 vi A pierde șirurile gândurilor prin adormire. 7 vi A fi cuprins de un somn lin. 8 vi A adormi puțin. 9-10 vtr (Fig) A liniști.

AROMÁ vb. I v. aromi.

AROMÍ, aromesc, vb. IV. 1. Intranz. A fi cuprins de un somn ușor (și scurt); a ațipi. 2. Tranz. A ameți cu un miros îmbătător. 3. Tranz. (Rar) Fig. A potoli, a liniști. [Var.: (înv.) aromá vb. I] – Et. nec.

AROMÁ vb. I v. aromi.

AROMÍ, aromesc, vb. IV. 1. Intranz. A fi cuprins de un somn ușor, superficial; a dormita; a ațipi. 2. Tranz. A ameți cu un miros îmbătător. 3. Tranz. Fig. A potoli, a liniști. [Var.: (înv.) aromá vb. I] – Et. nec.

AROMÁ vb. I v. aromi.

AROMÍ, aromesc, vb. IV. 1. Intranz. A fi cuprins de un somn lin, plăcut, a fi pe jumătate adormit; a ațipi, a dormita. Un zîmbet e apa, la scaldă momește. Băiatul pe verdele țărm aromește. IOSIF, T. 59. După ce-mi umbla După ce-mi vina. Soare scăpăta... Voinic aromea, Frîul că slăbea, Pe cal Adormea, Greu somn Că-l fura. TEODORESCU, P. P. 490. ◊ Fig. Aerul plin de răcoare, umbra ce le-ncoronează Dragi îmi fac ale lor țărmuri tainice jur-împrejur, Și precum copilu-adoarme cînd dulci cîntece vibrează, Sufletul meu aromește la al apelor murmur. MACEDONSKI, O. I 237. 2. Tranz. A ameți prin miros îmbătător. Rozmarine, Calofire, Cum m-ai aromit Și m-ai adormit! TEODORESCU, P. P. 412. Ici pe iarbă m-am lungit, Florile m-au aromit Și somn greu am adormit. TEODORESCU, P. P. 683. 3. Tranz. Fig. A potoli, a liniști. (Atestat în forma aroma) Te plîng, iubită maică! Te plîng, o scump părinte, Cu lacrămile-acuma durerea-mi aromez. ALEXANDRESCU, P. 24. – Variantă: (învechit) aromá, aromez, vb. I.

AROMÁ vb. I. v. aromi.

AROMÍ, aromesc, vb. IV. 1. Intranz. A fi cuprins de un somn ușor și plăcut; a ațipi; a dormita. 2. Tranz. A ameți printr-un miros îmbătător. 3. Tranz. Fig. A potoli, a liniști. [Var.: (înv.) aromá vb. I]

aromí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aromésc, imperf. 3 sg. aromeá; conj. prez. 3 să aromeáscă

aromí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aromésc, imperf. 3 sg. aromeá; conj. prez. 3 sg. și pl. aromeáscă

AROMÍ vb. v. ademeni, adormi, amăgi, atrage, ațipi, dormita, ispiti, încânta, înșela, minți, momi, moțăi, păcăli, picoti, piroti, rosti, purta, seduce, tenta, trișa.

A AROMÍ ~ésc 1. tranz. A fi cuprins de un somn ușor; a ațipi. 2. intranz. 1) (ființe) A ameți cu un miros puternic. 2) fig. (ființe) A face să ajungă la o stare de liniște; a liniști; a ogoi; a potoli; a calma. /Din aromă

aromì v. (transitiv) 1. a ameți prin miros îmbătător: florile m’au aromit și somn greu am adormit POP.; 2. (intransitiv) a adormi ușor, a ațipi. [Dela aromă, mirodenie; primitiv: a afuma cu mirodenii, sens încă conservat de Mold. aromit].