15 definiții pentru armoniza

ARMONIZÁ, armonizez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A pune în armonie1 sau a deveni armonios, a face să fie sau a fi în concordanță. 2. Tranz. A compune acompaniamentul la o melodie conform legilor armoniei1. – Din fr. harmoniser.

ARMONIZÁ, armonizez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A pune în armonie1 sau a deveni armonios, a face să fie sau a fi în concordanță. 2. Tranz. A compune acompaniamentul la o melodie conform legilor armoniei1. – Din fr. harmoniser.

ARMONIZÁ, armonizez, vb. I. Tranz. 1. A pune sau a aduce în armonie, a face să se potrivească, să fie de acord, în concordanță. A armoniza culorile.Refl. Și zise văilor să cînte, și văile se ridicară Cu voci de frunze și de ape, cu șoapte ce s-armonizară. MACEDONSKI, O. I 65. ◊ Intranz. Era îmbrăcată... într-o rochie simplă de mătase roșie, armomzind de minune cm pielea mată de culoarea coajei de castană. BART, E. 147. 2. A compune acompaniamentul (de voci sau de instrumente muzicale) la o melodie, conform legilor armoniei.

ARMONIZÁ, armonizez, vb. I. 1. Tranz., intranz. și refl. A pune în armonie sau a deveni armonios, a face să fie sau a fi în concordanță; a se potrivi. 2. Tranz. A compune acompaniamentul la o melodie, conform legilor armoniei. – Fr. harmoniser.

armonizá (a ~) vb., ind. prez. 3 armonizeáză

armonizá vb., ind. prez. 1 sg. armonizéz, 3 sg. și pl. armonizeáză

armonizá [At: LB / V: h- / Pzi: -zéz / E: fr harmoniser] 1-2 vtr A (se) pune în armonie1 (1) Si: (înv) armonia (1), armonirui (1). 3 vt A face acompaniamentul de voci sau de instrumente muzicale la o melodie Si: (înv) armonia (1), armonirui (2) Cf armonie1 (5). 4-5 vtr (Fig) A (se) stabili relații de înțelegere, de prietenie Cf armonie1 (10).

A armoniza ≠ a discorda, a distona

ARMONIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) pune în armonie, în concordanță; a (se) potrivi. 2. tr. A compune acompaniamentul (vocal sau instrumental al) unei melodii. [< fr. harmoniser, it. armonizzare].

ARMONIZÁ vb. 1. tr., refl. a (se) pune în armonie; a (se) potrivi. II. tr. a compune acompaniamentul unei melodii. (< fr. harmoniser)

A SE ARMONIZÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni armonios. 2) A se afla în armonie; a fi în concordanță deplină; a cadra; a se asorta; a se potrivi; a concorda. /<fr. harmoniser

A ARMONIZÁ ~éz 1. tranz. 1) (acompaniamentul unei melodii) A compune în conformitate cu legile armoniei. 2) A face să se armonizeze. 2. intranz. A fi în armonie. /<fr. harmoniser

*armonizéz v. tr. (d. armonie; fr. harmoniser). Pun în armonie, potrivesc. V. refl. Îs cu armonie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARMONIZÁ vb. a (se) asorta, a (se) combina, a merge, a (se) potrivi, (pop. și fam.) a (se) lovi. (Albastrul se ~ bine cu albul.)

Intrare: armoniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) armoniza armonizare armonizat armonizând singular plural
armonizea armonizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) armonizez (să) armonizez armonizam armonizai armonizasem
a II-a (tu) armonizezi (să) armonizezi armonizai armonizași armonizaseși
a III-a (el, ea) armonizea (să) armonizeze armoniza armoniză armonizase
plural I (noi) armonizăm (să) armonizăm armonizam armonizarăm armonizaserăm, armonizasem*
a II-a (voi) armonizați (să) armonizați armonizați armonizarăți armonizaserăți, armonizaseți*
a III-a (ei, ele) armonizea (să) armonizeze armonizau armoniza armonizaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)