4 intrări
- arman armean
- armean (s.m.) arman
- aromân (adj.) armân
- aromân (s.m.) armân
59 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARMÁN, armane, s. n. (Reg.) 1. Arie1 (1). 2. Conac în care locuia administratorul unei ferme și unde se înmagazina recolta. 3. Ladă zincată în care se țin acoperite cu o pânză umedă foile de tutun înainte de a fi prelucrate la mașinile de tăiat. 4. Rotocol, cerc la suprafața unei ape. – Din tc. harman.
arman1 sn [At: DAMÉ, T. 56 / V: h~, ~mean2 / Pl: ~mene / E: tc harman] (Reg) 1 Arie1 (1). 2 Loc îngrădit lângă casă (sau pe câmp) unde se treieră, se pune fânul sau paiele, se închid vitele etc. Cf curte, obor. 3 Locul unde au fost hrănite oile iarna. 4 Cerc la suprafața apei. 5 (Îe) Jocul în ~ (sau trei ~mene) Joc cu arșice (sau cu bani de metal) care se aruncă în (trei) cercuri desenate pe pământ.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
arman2, ~ă smf, a vz armean1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARMÁN, armane, s. n. (Reg.) 1. Arie1 (1). 2. Rotocol, cerc la suprafața unei ape. – Din tc. harman.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ARMÁN2, armane, s. n. (Regional) 1. Loc pe cîmp unde se cară și se treieră bucatele (avînd uneori mai multe arii); (prin restricție) arie. Se vorbește Despre prăsila care prisosește. De S.M.T., de norme, de legume Și paza pe armane cîtă-i, cum e. DRAGOMIR, S. 22. Le-am dat bani să secere și să lucreze la arman, nu să caute țipari în Adîncata. SADOVEANU M. C. 21. ♦ Loc (uneori împrejmuit) în apropierea casei, folosit ca arie la treierat sau la alte treburi gospodărești. Ocolim armanul, ca să nu ne oprim caii dintr-o dată. STANCU, D. 469 2. (Rar; în forma armean) Cerc, rotocol. Bălăcea cu nuiaua prin apă și făcea haz cum sar stropi... de apă...El vedea că fiecare strop de apă, cînd pica înapoi la matcă, se face cîte-un armean (cerc) împrejurul lui și, de ce merge, se mărește. ISPIRESCU, L. 34. 3. Conac. – Variantă: (2) armeán s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARMÁN1 s. m. v. armean2. corectată
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARMÁN, armane, s. n. 1. Loc pe câmp unde se aduc și se treieră cerealele; (prin restricție) arie. 2. Loc îngrădit unde se închid vitele. 3. Cerc, rotocol (la suprafața unei ape). 4. Conac. – Tc. harman.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
arman n. 1. arie de treerat (se aude la Constanța); 2. (și armean) o varietate a jocului în arșici (numit astfel după suprafața circulară în care se joacă); 3. fig. rotocol produs de o picătură de apă: fiecare strop de apă... face câte un armean împrejurul lui ISP. [Turc. HARMAN].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
armán n., pl. e (turc. pers. harman, arie). Sud. Îngrăditură. Arie. Cerc tras de copiĭ cu o vărguță pe pămînt saŭ cu cretă orĭ cărbune pe un paviment oare-care ca să joace la arșice, penițe, nasturĭ, petricele orĭ bile. V. madă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARMẤN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARMẤN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ARMẤN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ARMEÁN, -Ă, armeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. (La pl.) Populație de limbă indo-europeană stabilită mai ales în regiunea dintre munții Caucaz și Taurus; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. ♦ Persoană care face parte din populația Republicii Armenia sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Armeniei sau armenilor (1), privitor la Armenia ori la armeni; armenesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba armeană. – Din sl. armĕninŭ.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AROMẤN, -Ă, aromâni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român, care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor (1), privitor la aromâni; aromânesc. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul aromânilor [Var.: armấn, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (moștenit din lat. romanus), modificat după român.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
armấn, ~ă smf, a vz aromân
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
armean1, ~ă [At: MOXA, 381/34 / V: ~man2 / Pl: ~eni, ~ene, (înv) ~i, ~e / E: vsl армин] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația Armeniei. 3-4 smf, a (Persoană) din Armenia. 5 smp Populația care locuiește în Armenia. 6-7 a Care aparține armenilor1 (5) (sau Armeniei). 8-9 a Referitor la armeni1 (5) (sau la Armenia). 10-11 a Care este specific armenilor1 (5) (sau Armeniei). 12 a Care provine din Armenia. 13 Care este produs de armeni (5). 14 sfa (Șîs limba ~ă) Limba vorbită de armeni1 (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
armean2 sn vz arman1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aromân, ~ă [At: DA ms / V: arăm~, armân, arum~ / Pl: ~i, ~e / E: armân ml romanus și modificat după român] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din grupul meridional al poporului român răspândit în Peninsula Balcanică (mai ales în Epir și Macedonia) Si: (dep) cuțovlah, rămăn, romăn, rumăn, țințar Vz aromâncă. 3 smp Ramură a poporului român care trăiește în Epir și în Macedonia. 4 a Care aparține aromânilor (3) Si: aromânesc (1). 5 a Care provine de la aromâni (3) Si: aromânesc (2). 6 a Specific aromânilor Si: aromânesc (3). 7 a Referitor la aromâni Si: aromânesc (4). 8 sf Idiomul aromânilor (3). 9 sn Cuvânt sau construcție lingvistică din aromână (8) Si: aromânesc (5). corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARMEÁN, -Ă, armeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație de limbă indo-europeană, stabilită mai ales în regiunea dintre munții Caucaz și Taurus; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține Armeniei sau populației ei, privitor la Armenia sau la populația ei; armenesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba armeană. – Din sl. armĕninŭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AROMẤN, -Ă, aromâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român; care vorbește dialectul aromân; care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor(1), privitor la aromâni; aromânesc. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul aromânilor. [Var.: armấn, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (moștenit din lat. romanus), modificat după român.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
ARMEÁN1 s. n. v. arman1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARMEÁN2, armeni, s. m. Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Sovietice Socialiste Armene. – Variantă: (Mold., Bucov.) armán (HOGAȘ, H. 9) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N4) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M20) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
arman armean
- 1. regional Loc pe câmp unde se cară și se treieră bucatele (având uneori mai multe arii); arie (1.).surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exempleexemple
- Se vorbește Despre prăsila care prisosește. De S.M.T., de norme, de legume Și paza pe armane cîtă-i, cum e. DRAGOMIR, S. 22.surse: DLRLC
- Le-am dat bani să secere și să lucreze la arman, nu să caute țipari în Adîncata. SADOVEANU M. C. 21.surse: DLRLC
- 1.1. Loc (uneori împrejmuit) în apropierea casei, folosit ca arie la treierat sau la alte treburi gospodărești.surse: DLRLC un exempluexemple
- Ocolim armanul, ca să nu ne oprim caii dintr-o dată. STANCU, D. 469.surse: DLRLC
-
-
- surse: DEX '09 DLRLC
- 3. regional Ladă zincată în care se țin acoperite cu o pânză umedă foile de tutun înainte de a fi prelucrate la mașinile de tăiat.surse: DEX '09
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- Bălăcea cu nuiaua prin apă și făcea haz cum sar stropi... de apă... El vedea că fiecare strop de apă, cînd pica înapoi la matcă, se face cîte-un armean (cerc) împrejurul lui și, de ce merge, se mărește. ISPIRESCU, L. 34.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba turcă harmansurse: DEX '09 DEX '98 DLRM
armean, -ă (persoană) armean armeancă arman armeană
- 1. (la) plural Populație de limbă indo-europeană stabilită mai ales în regiunea dintre munții Caucaz și Taurus.surse: DEX '09 DEX '98
- surse: DEX '09
-
- 2. Persoană care face parte din populația Republicii Armenia sau este originară de acolo.surse: DEX '09 DLRLC NODEX
etimologie:
- limba slavă (veche) armĕninŭsurse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX
aromân (adj.) armân
- 1. Care aparține aromânilor, privitor la aromâni.exemple
- Dialectul aromân. Ansamblul aromân de cântece și jocuri.surse: DLRLC
- surse: DEX '09
-
etimologie:
- armân (moștenit din limba latină romanus), modificat după român.surse: DEX '09 DEX '98
aromân, -ă (persoană) aromân aromâncă armân armână aromână
- 1. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român, care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia).surse: DEX '09 DLRLC
etimologie:
- armân (moștenit din limba latină romanus), modificat după român.surse: DEX '09 DEX '98