21 de definiții pentru aromân (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AROMÂN, -Ă, aromâni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român, care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor (1), privitor la aromâni; aromânesc. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul aromânilor [Var.: armân, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (moștenit din lat. romanus), modificat după român.

aromân, ~ă [At: DA ms / V: arăm~, armân, arum~ / Pl: ~i, ~e / E: armân ml romanus și modificat după român] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din grupul meridional al poporului român răspândit în Peninsula Balcanică (mai ales în Epir și Macedonia) Si: (dep) cuțovlah, rămăn, romăn, rumăn, țințar Vz aromâncă. 3 smp Ramură a poporului român care trăiește în Epir și în Macedonia. 4 a Care aparține aromânilor (3) Si: aromânesc (1). 5 a Care provine de la aromâni (3) Si: aromânesc (2). 6 a Specific aromânilor Si: aromânesc (3). 7 a Referitor la aromâni Si: aromânesc (4). 8 sf Idiomul aromânilor (3). 9 sn Cuvânt sau construcție lingvistică din aromână (8) Si: aromânesc (5). corectat(ă)

AROMÂN, -Ă, aromâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român; care vorbește dialectul aromân; care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor(1), privitor la aromâni; aromânesc. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul aromânilor. [Var.: armân, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (moștenit din lat. romanus), modificat după român.

AROMÂN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de origine romanică din sudul Peninsulei Balcanice sau este originară de acolo; macedoromân. /Din armân înv.

ARMÂN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.

ARMÂN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.

AR(O)MÎN I. sm., AR(O)MÎNCĂ (pl. -înce) sf. 🌍 Român de la sudul Dunării, locuind în Epir, Tesalia, Macedonia, etc., Macedo-romîn, Cuțovlah, Țînțar (🖼 223, 224). II. AR(O)MÎN, AR(O)MÎNESC adj. Al Aromînilor, în felul, după obiceiul acestora.

AROMÎN2, -Ă, aromîni, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de limbă romînă care trăiește în Peninsula Balcanică, mai ales în Epir și Macedonia.

ARMÎN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromîn.

AROMÎN, -Ă, aromîni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de limbă romînă care trăiește în Peninsula Balcanică (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromînilor, privitor la aromîni. ♦ (Substantivat, f.) Dialectul aromîn. [Var.: armîn, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armîn (<lat. romanus).

Armâni pl. adică Români, numele național al Românilor din Tesalia, Epir, Albania de mijloc și Macedonia, numiți și Țințari, iar de Greci Cuțo-Vlahi. – Datele statistice asupra lor variază dela 200.000 la 800.000 de suflete; ei sunt nomazi (păstori) și stabili (agricultori și negustori). Graiul lor e un dialect al limbei române.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aromân adj. m., s. m., pl. aromâni; adj. f. aromâ, pl. aromâne

aromân adj. m., s. m., pl. aromâni; adj. f. aromână, pl. aromâne

aromân s. m., adj. m., pl. aromâni; f.sg. aromână, pl. aromâne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AROMÂN s., adj. 1. s. macedoromân, (rar) macedonean. (~ii se află în sudul Peninsulei Balcanice.) 2. adj. v. aromânesc.

AROMÂN s., adj. 1. s. macedoromân, (rar) macedonean. (~ ii se află în sudul Peninsulei Balcanice.) 2. adj. aromânesc, macedoromân, (rar) macedonean. (Populația ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AROMÂN, -Ă adj. și s. m. (< armân modificat după român): 1. termen folosit în sintagmele dialect aromân și idiom aromân (v. dialect și idiom). 2. persoană care face parte din populația care vorbește dialectul a. în Epir și Macedonia (Peninsula Balcanică). I se mai zice și macedoromân (v.). Se consideră că a. sunt o parte din urmașii direcți ai străromânilor, rupți din trupul poporului român ca o consecință a migrației popoarelor sud-slave în Peninsula Balcanică. Cea mai mare parte dintre ei sunt bilingvi și trăiesc în Grecia și Albania (e vorba de 200 de mii în Albania și de 300 de mii în Grecia); ceilalți sunt așezați în Iugoslavia și în Bulgaria.

ARMÂN s. m. (< a + lat. romanus): v. aromân.

Intrare: aromân (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aromân
  • aromânul
  • aromânu‑
plural
  • aromâni
  • aromânii
genitiv-dativ singular
  • aromân
  • aromânului
plural
  • aromâni
  • aromânilor
vocativ singular
  • aromânule
  • aromâne
plural
  • aromânilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • armân
  • armânul
  • armânu‑
plural
  • armâni
  • armânii
genitiv-dativ singular
  • armân
  • armânului
plural
  • armâni
  • armânilor
vocativ singular
  • armânule
  • armâne
plural
  • armânilor
arămăn
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
arămân
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
arumân
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aromân, aromânisubstantiv masculin
aromâncă, aromâncesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român, care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • armân (moștenit din limba latină romanus), modificat după român. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.