25 de definiții pentru aromân (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AROMÂN, -Ă, aromâni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român, care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor (1), privitor la aromâni; aromânesc. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul aromânilor [Var.: armân, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (moștenit din lat. romanus), modificat după român.

aromân, ~ă [At: DA ms / V: arăm~, armân, arum~ / Pl: ~i, ~e / E: armân ml romanus și modificat după român] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din grupul meridional al poporului român răspândit în Peninsula Balcanică (mai ales în Epir și Macedonia) Si: (dep) cuțovlah, rămăn, romăn, rumăn, țințar Vz aromâncă. 3 smp Ramură a poporului român care trăiește în Epir și în Macedonia. 4 a Care aparține aromânilor (3) Si: aromânesc (1). 5 a Care provine de la aromâni (3) Si: aromânesc (2). 6 a Specific aromânilor Si: aromânesc (3). 7 a Referitor la aromâni Si: aromânesc (4). 8 sf Idiomul aromânilor (3). 9 sn Cuvânt sau construcție lingvistică din aromână (8) Si: aromânesc (5). corectat(ă)

AROMÂN, -Ă, aromâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român; care vorbește dialectul aromân; care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor(1), privitor la aromâni; aromânesc. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul aromânilor. [Var.: armân, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (moștenit din lat. romanus), modificat după român.

AROMÂN1 ~ă (~i, ~e) Care aparține populației de origine romanică din sudul Peninsulei Balcanice; referitor la această populație; macedoromân. /Din armân înv.

aromân, aromânésc. Forme literare contaminate din Armân și Român. Aceste forme-s formate greșit de literațiĭ neștiutorĭ. După cum Istrienilor nu le zicem Rumerĭ, nicĭ Francejilor Français, cum se numesc eĭ în limba lor, tot așa e greșit a zice Aromân îld. Român Macedonean saŭ Macedoromân.

ARMÂN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.

ARMÂN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromân.

arămân, ~ă smf, a vz aromân

arumân, ~ă smf, a vz aromân

AR(O)MÎN I. sm., AR(O)MÎNCĂ (pl. -înce) sf. 🌍 Român de la sudul Dunării, locuind în Epir, Tesalia, Macedonia, etc., Macedo-romîn, Cuțovlah, Țînțar (🖼 223, 224). II. AR(O)MÎN, AR(O)MÎNESC adj. Al Aromînilor, în felul, după obiceiul acestora.

AROMÎN1, -Ă, aromîni, -e, adj. Care aparține aromînilor, privitor la aromîni. Dialectul aromîn. Ansamblul aromîn de cîntece și jocuri.

ARMÎN, -Ă s. m. și f., adj. v. aromîn.

AROMÎN, -Ă, aromîni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de limbă romînă care trăiește în Peninsula Balcanică (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromînilor, privitor la aromîni. ♦ (Substantivat, f.) Dialectul aromîn. [Var.: armîn, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armîn (<lat. romanus).

AROMÂNĂ f. mai ales art. Dialect al limbii române vorbit de aromâni. /Din armân înv.

armân, armânésc. Forme macedo-româneștĭ îld. Român, românesc. V. aromîn.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aromân adj. m., s. m., pl. aromâni; adj. f. aromâ, pl. aromâne

aromân adj. m., s. m., pl. aromâni; adj. f. aromână, pl. aromâne

aromân s. m., adj. m., pl. aromâni; f.sg. aromână, pl. aromâne

aromâ (idiom) s. f., g.-d. art. aromânei

aromâ (idiom) s. f., g.-d. art. aromânei

aromână (idiomul) s. f., g.-d. art. aromânei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AROMÂN s., adj. 1. s. macedoromân, (rar) macedonean. (~ii se află în sudul Peninsulei Balcanice.) 2. adj. v. aromânesc.

AROMÂN s., adj. 1. s. macedoromân, (rar) macedonean. (~ ii se află în sudul Peninsulei Balcanice.) 2. adj. aromânesc, macedoromân, (rar) macedonean. (Populația ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AROMÂN, -Ă adj. și s. m. (< armân modificat după român): 1. termen folosit în sintagmele dialect aromân și idiom aromân (v. dialect și idiom). 2. persoană care face parte din populația care vorbește dialectul a. în Epir și Macedonia (Peninsula Balcanică). I se mai zice și macedoromân (v.). Se consideră că a. sunt o parte din urmașii direcți ai străromânilor, rupți din trupul poporului român ca o consecință a migrației popoarelor sud-slave în Peninsula Balcanică. Cea mai mare parte dintre ei sunt bilingvi și trăiesc în Grecia și Albania (e vorba de 200 de mii în Albania și de 300 de mii în Grecia); ceilalți sunt așezați în Iugoslavia și în Bulgaria.

Intrare: aromân (adj.)
aromân1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aromân
  • aromânul
  • aromânu‑
  • aromâ
  • aromâna
plural
  • aromâni
  • aromânii
  • aromâne
  • aromânele
genitiv-dativ singular
  • aromân
  • aromânului
  • aromâne
  • aromânei
plural
  • aromâni
  • aromânilor
  • aromâne
  • aromânelor
vocativ singular
plural
armân1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • armân
  • armânul
  • armânu‑
  • armâ
  • armâna
plural
  • armâni
  • armânii
  • armâne
  • armânele
genitiv-dativ singular
  • armân
  • armânului
  • armâne
  • armânei
plural
  • armâni
  • armânilor
  • armâne
  • armânelor
vocativ singular
plural
arămân
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
arumân
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aromân, aromâadjectiv

etimologie:
  • armân (moștenit din limba latină romanus), modificat după român. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.