2 intrări
16 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
argumentát1 sn [At: MDA ms / Pl: nct / E: argumenta] (Rar) Argumentare (1).
argumentat2, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: argumenta] 1 La care s-au adus argumente (1). 2 (Pex) Care este (bine) informat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARGUMENTÁ, argumentez, vb. I. Tranz. A susține, a întări, a dovedi, a demonstra ceva cu argumente. – Din fr. argumenter, lat. argumentari.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARGUMENTÁ, argumentez, vb. I. Tranz. A susține, a întări, a dovedi, a demonstra ceva cu argumente. – Din fr. argumenter, lat. argumentari.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
argumenta vt [At: MAIORESCU, L. 11 / Pzi: ~téz / E: fr argumenter] A aduce argumente (1) Si: (înv) argumentirui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
argumentare sf [At: CR., 1829, 159 / Pl: ~tări / E: argumenta] 1 Aducere de argumente (1) Si: dovedire, (rar) argumentat1, (îvr) argumentiruire. 2 (Log) Raționament prin care se demonstrează ceva pe baza argumentelor (1) aduse. 3 (Ret) Argumentație (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARGUMENTÁ, argumentez, vb. I. Intranz A aduce argumente într-o demonstrație oarecare; a dovedi, a întări, a susține ceva prin argumente. A argumentat în mod convingător.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARGUMENTÁ, argumentez, vb. I. Tranz. A susține, a întări, a dovedi ceva cu argumente. – Fr. argumenter (lat. lit. argumentare).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ARGUMENTÁ vb. I. intr. A dovedi, a demonstra, a întări prin argumente. [Cf. fr. argumenter, lat. argumentari].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARGUMENTÁ vb. tr. a aduce dovezi, a demonstra, a întări cu argumente. (< fr. argumenter, lat. argumentari)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ARGUMENTÁ ~éz intranz. A dovedi prin argumente. /<lat. argumentari, fr. argumenter
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
argumentà v. 1. a dovedi logicește; 2. a conchide.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*argumentéz v. tr. (lat. argumentari). Aduc argumente, probez, dovedesc: a argumenta un fapt.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
argumentá (a ~) vb., ind. prez. 3 argumenteáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
argumentá vb., ind. prez. 1 sg. argumentéz, 3 sg. și pl. argumenteáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ARGUMENTÁ vb. v. demonstra.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ARGUMENTA vb. a demonstra, a dovedi, a întări, a proba, a susține. (Și-a ~ temeinic ideile.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
argumenta
- 1. A susține, a întări, a dovedi, a demonstra ceva cu argumente.exemple
- A argumentat în mod convingător.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba franceză argumentersurse: DEX '98 DEX '09
- limba latină argumentarisurse: DEX '98 DEX '09