3 intrări

Articole pe această temă:

29 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ARGÍNTURI s. pl. v. argintărie.

ARGÍNT, (1) s. n., (2) arginturi, s. n., (3) arginți, s. m. 1. S. n. (Adesea fig.) Metal prețios de culoare albă strălucitoare, maleabil și ductil, cu o mare conductibilitate electrică. ♦ Nuntă de argint = a douăzeci și cincea aniversare a căsătoriei cuiva; petrecere organizată cu acest prilej. ♦ Compus: (pop.) argint-viu = a) mercur; b) fig. om plin de energie, iute, vioi. 2. S. n. Varietate sau obiect de argint (1). 3. S. m. (Mai ales la pl.) Ban1, para3. – Lat. argentum.

ARGÍNT (1) s. n., (2) arginți, s. m. 1. S. n. (Adesea fig.) Metal prețios de culoare albă strălucitoare, maleabil și ductil, cu o mare conductibilitate electrică. ♦ Nuntă de argint = a douăzeci și cincea aniversare a căsătoriei cuiva; petrecere organizată cu acest prilej. ♦ Compus: (pop.) argint-viu = a) mercur; b) fig. om plin de energie. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Ban1, para3. – Lat. argentum.

ARGÍNT (1,3) s. n., (2) arginți, s. m. 1. Metal prețios, cu duritate scăzută, de culoare albă-cenușie strălucitoare. Vînzătorii din prăvălie le aduc pe tăvi de argint o farfurioară cu șerbet. PAS, L. I 83. Hainele de pe feciori Sclipeau de argint. COȘBUC, P. I 55. Flori de tei el are-n păru-i Și la șold un corn de-argint. EMINESCU, O. I 103. ◊ Fig. În părul meu sălbatic A prins ninsoarea firelor de-argint. BENIUC, V. 38. Toamna cu-a ei albă frunte... A lăsat argint pe munte Și rugină pe păduri. TOPÎRCEANU, S. A. 22. Din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroaie de mărgăritare apoase pe o față mai albă ca argintul crinului. EMINESCU, N. 4. ◊ Nuntă de argint = aniversare a 25 de ani de la căsătorie; petrecere organizată cu acest prilej. 2. (La pl.; rar) Bani. Mari bogătani, fiare flămînde-nsetate De aur, de-arginți, de bucate. BENIUC, V. 153. Vrei pacea să o aperi de furi și de vicleni? Fîntîni fă să țîșnească țițeiul la Moreni Și nu uita! Mai vajnici decît, ai lor arginți E munca ta, sînt stropii sudorilor fierbinți. JEBELEANU, P. 13. 3. (În expr.) Argint-viu = mercur. Nu se află pe lume pești ca cei din apa Moldovei... luminoși și iuți ca argintul-viu. SADOVEANU, N. F. 30. Cînd ai ști cît îi de veselă... fiica mea că-i vine logodnicul! Parcă are argint-viu într-însa. ALECSANDRI, T. 997. ◊ Fig. Feciorii starostelui începură să se miște cu o hărnicie al cărei argint- viu nici nu se bănuia a fi în mădulările lor mari. SADOVEANU, F. J. 466.

ARGÍNT (1) s. n., (2) arginți, s. m. 1. (Adesea fig.) Metal prețios, de culoare albă-cenușie strălucitoare. ♦ Nuntă de argint = a douăzeci și cincea aniversare a căsătoriei. ♦ Compus: argint-viu = mercur. 2. (La pl.) Bani. – Lat. argentum.

argínt2 (metal) s. n., (sorturi, obiecte) pl. argínturi; simb. Ag

argínt1 (ban) s. m., pl. argínți

!argínt-víu (mercur) (pop.) s. n., art. argíntul-víu (dar: argintul acesta viu)

argínt (ban) s. m., pl. argínți

argínt (metal) s. n., (specii, obiecte) pl. argínturi; simb. Ag

argínt-viu s. n., art. argíntul-viu

ARGINT COLOIDÁL s. (FARM.) colargol. (~ este un antiseptic.)

ARGINT-VÍU s. v. hidrargir, mercur.

ARGÍNȚI s. pl. v. ban, franc, gologan, para.

argínt s. n.1. Metal prețios de culoare albă strălucitoare. – 2. Argintărie, obiecte de argint. – 3 (S. m.) Monedă de argint. – Argint-viu, mercur. – Mr. arzint, răzint, istr. arzint. Lat. argentum (Pușcariu 116; Candrea-Dens., 82; REW 640; DAR); cf. alb. ërgënd, it. argento, v. prov., fr., cat. argent, v. sp. argento. Pl. arginți se folosește numai cu sensul 3. Numele de mercur apare încă în lat. argentum vivum, cf. it. argento vivo, v. fr. argent vif (fr. vif argent), v. sp. argent bivo (Castro, RFE, 1921, p. 17). Der. arginta, vb.; argintar, s. m., care poate fi de formație internă (Pușcariu 117; REW 638, și DAR îl derivă din lat. argentarius, cf. it. argentaio, fr. argentier, cat. argenter, sp. argentero); argintărie, s. f. (argint bătut; argintărie; tacîmuri de argint); argintăriță, s. f. (plantă chenopodiacee, Potentilla anserina); arginteală, s. f. (argintare); arginti, vb.; argințică, s. f. (arbust, Dryas octopetala); argintiu, adj.; argintos, adj. (argintiu); argintui, vb.

ARGÍNT n. Metal prețios de culoare albă strălucitoare, meleabil și ductil, cu mare conductibilitate electrică și calorică, având diferite întrebuințări (la baterea monedelor, în giuvaiergie, în fotografie etc.). Bani de ~.Nuntă de ~ aniversare a douăzeci și cinci de ani de la căsătorie. ~ viu a) mercur; b) om iute, plin de energie. /<lat. argentum

argint n. 1. metal prețios de coloare albă; 2. monedă din acest metal: a plăti în argint; 3. fig. avuție: iubitor de argint; 4. pl. arginturi, lucruri de argint; 5. arginți, bani (învechit): Iuda vându pe Isus pentru 30 de arginți. [Lat. ARGENTUM].

argint-viu n. 1. substanță metalică argintie și de o mare vioiciune în mișcare, servă la facerea barometrelor și termometrelor și joacă un mare rol în superstițiunile populare (darea de argint viu); 2. fig. sglobiu, prea vioiu.

Coasta-de-Argint f. nume dat regiunii pitorești a Cadrilaterului, coprinsă între capul Caliacra și satul Ecrena.

argínt n. (lat. argentum, it. argento, pv. argen, fr. argent, vsp. argento). Un metal prețios alb. Monetă de argint: a plăti în argint. Pl. arginturĭ, lucrurĭ de argint, argintăriĭ. Pl. m. Banĭ de argint: Iuda îl vîndu pe Hristos pe treĭ-zecĭ de argințĭ. Ĭubitor de argint, ĭubitor de banĭ. Argint viŭ, mercur. Fig. Om vioĭ. – Argintu e foarte maleabil și dúctil și nu se alterează în aer. În ácide se alterează cu greŭ. Se aliază maĭ ales cu cupru (ca la monete) și cu mercuru. Se găsește maĭ tot-de-a-una amestecat cu sulf, clor, brom, ĭod ș. a. Se află mine de argint în Suedia, Norvegia, Rusia ș. a., dar cele maĭ bogate-s în Perú și Mexic.

arată toate definițiile

Intrare: argint
argint1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular argint argintul
plural arginturi arginturile
genitiv-dativ singular argint argintului
plural arginturi arginturilor
vocativ singular
plural
argint2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular argint argintul
plural arginți arginții
genitiv-dativ singular argint argintului
plural arginți arginților
vocativ singular
plural
Ag simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
Intrare: arginturi
arginturi substantiv neutru
substantiv neutru (N91)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural arginturi arginturile
genitiv-dativ singular
plural arginturi arginturilor
vocativ singular
plural
Intrare: argint-viu
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular argint-viu argintul-viu
plural
genitiv-dativ singular argint-viu argintului-viu
plural
vocativ singular
plural

argint Ag

  • 1. substantiv neutru (numai) singular adesea figurat Metal prețios de culoare albă strălucitoare, maleabil și ductil, cu o mare conductibilitate electrică și calorică, având diferite întrebuințări (la baterea monedelor, în giuvaiergie, în fotografie etc.).
    surse: DEX '98 DEX '09 DLRLC NODEX 6 exemple
    exemple
    • Vînzătorii din prăvălie le aduc pe tăvi de argint o farfurioară cu șerbet. PAS, L. I 83.
      surse: DLRLC
    • Hainele de pe feciori Sclipeau de argint. COȘBUC, P. I 55.
      surse: DLRLC
    • Flori de tei el are-n păru-i Și la șold un corn de-argint. EMINESCU, O. I 103.
      surse: DLRLC
    • figurat În părul meu sălbatic A prins ninsoarea firelor de-argint. BENIUC, V. 38.
      surse: DLRLC
    • figurat Toamna cu-a ei albă frunte... A lăsat argint pe munte Și rugină pe păduri. TOPÎRCEANU, S. A. 22.
      surse: DLRLC
    • figurat Din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroaie de mărgăritare apoase pe o față mai albă ca argintul crinului. EMINESCU, N. 4.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Nuntă de argint = a douăzeci și cincea aniversare a căsătoriei cuiva; petrecere organizată cu acest prilej.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.2. compus popular Argint-viu = mercur.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
      exemple
      • Nu se află pe lume pești ca cei din apa Moldovei... luminoși și iuți ca argintul-viu. SADOVEANU, N. F. 30.
        surse: DLRLC
      • Cînd ai ști cît îi de veselă... fiica mea că-i vine logodnicul! Parcă are argint-viu într-însa. ALECSANDRI, T. 997.
        surse: DLRLC
      • figurat Feciorii starostelui începură să se miște cu o hărnicie al cărei argint-viu nici nu se bănuia a fi în mădulările lor mari. SADOVEANU, F. J. 466.
        surse: DLRLC
    • 1.3. compus popular figurat Argint-viu = om plin de energie, iute, vioi.
      surse: DEX '09 NODEX
    • comentariu simbol Ag
      surse: DOOM 2
  • 2. substantiv neutru Varietate sau obiect de argint (1.).
    surse: DEX '09
  • 3. substantiv masculin mai ales la plural Ban (1.), para (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: franc (sincer) gologan 2 exemple
    exemple
    • Mari bogătani, fiare flămînde-nsetate De aur, de-arginți, de bucate. BENIUC, V. 153.
      surse: DLRLC
    • Vrei pacea să o aperi de furi și de vicleni? Fîntîni fă să țîșnească țițeiul la Moreni Și nu uita! Mai vajnici decît ai lor arginți E munca ta, sînt stropii sudorilor fierbinți. JEBELEANU, P. 13.
      surse: DLRLC

etimologie:

argint-viu

etimologie: