17 definiții pentru argint (metal)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARGÍNT, (1) s. n., (2) arginturi, s. n., (3) arginți, s. m. 1. S. n. (Adesea fig.) Metal prețios de culoare albă strălucitoare, maleabil și ductil, cu o mare conductibilitate electrică. ♦ Nuntă de argint = a douăzeci și cincea aniversare a căsătoriei cuiva; petrecere organizată cu acest prilej. ♦ Compus: (pop.) argint-viu = a) mercur; b) fig. om plin de energie, iute, vioi. 2. S. n. Varietate sau obiect de argint (1). 3. S. m. (Mai ales la pl.) Ban1, para3. – Lat. argentum.

ARGÍNT (1) s. n., (2) arginți, s. m. 1. S. n. (Adesea fig.) Metal prețios de culoare albă strălucitoare, maleabil și ductil, cu o mare conductibilitate electrică. ♦ Nuntă de argint = a douăzeci și cincea aniversare a căsătoriei cuiva; petrecere organizată cu acest prilej. ♦ Compus: (pop.) argint-viu = a) mercur; b) fig. om plin de energie. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Ban1, para3. – Lat. argentum.

ARGÍNT (1,3) s. n., (2) arginți, s. m. 1. Metal prețios, cu duritate scăzută, de culoare albă-cenușie strălucitoare. Vînzătorii din prăvălie le aduc pe tăvi de argint o farfurioară cu șerbet. PAS, L. I 83. Hainele de pe feciori Sclipeau de argint. COȘBUC, P. I 55. Flori de tei el are-n păru-i Și la șold un corn de-argint. EMINESCU, O. I 103. ◊ Fig. În părul meu sălbatic A prins ninsoarea firelor de-argint. BENIUC, V. 38. Toamna cu-a ei albă frunte... A lăsat argint pe munte Și rugină pe păduri. TOPÎRCEANU, S. A. 22. Din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroaie de mărgăritare apoase pe o față mai albă ca argintul crinului. EMINESCU, N. 4. ◊ Nuntă de argint = aniversare a 25 de ani de la căsătorie; petrecere organizată cu acest prilej. 2. (La pl.; rar) Bani. Mari bogătani, fiare flămînde-nsetate De aur, de-arginți, de bucate. BENIUC, V. 153. Vrei pacea să o aperi de furi și de vicleni? Fîntîni fă să țîșnească țițeiul la Moreni Și nu uita! Mai vajnici decît, ai lor arginți E munca ta, sînt stropii sudorilor fierbinți. JEBELEANU, P. 13. 3. (În expr.) Argint-viu = mercur. Nu se află pe lume pești ca cei din apa Moldovei... luminoși și iuți ca argintul-viu. SADOVEANU, N. F. 30. Cînd ai ști cît îi de veselă... fiica mea că-i vine logodnicul! Parcă are argint-viu într-însa. ALECSANDRI, T. 997. ◊ Fig. Feciorii starostelui începură să se miște cu o hărnicie al cărei argint- viu nici nu se bănuia a fi în mădulările lor mari. SADOVEANU, F. J. 466.

ARGÍNT (1) s. n., (2) arginți, s. m. 1. (Adesea fig.) Metal prețios, de culoare albă-cenușie strălucitoare. ♦ Nuntă de argint = a douăzeci și cincea aniversare a căsătoriei. ♦ Compus: argint-viu = mercur. 2. (La pl.) Bani. – Lat. argentum.

ARGÍNT n. Metal prețios de culoare albă strălucitoare, meleabil și ductil, cu mare conductibilitate electrică și calorică, având diferite întrebuințări (la baterea monedelor, în giuvaiergie, în fotografie etc.). Bani de ~.Nuntă de ~ aniversare a douăzeci și cinci de ani de la căsătorie. ~ viu a) mercur; b) om iute, plin de energie. /<lat. argentum

argint n. 1. metal prețios de coloare albă; 2. monedă din acest metal: a plăti în argint; 3. fig. avuție: iubitor de argint; 4. pl. arginturi, lucruri de argint; 5. arginți, bani (învechit): Iuda vându pe Isus pentru 30 de arginți. [Lat. ARGENTUM].

argínt n. (lat. argentum, it. argento, pv. argen, fr. argent, vsp. argento). Un metal prețios alb. Monetă de argint: a plăti în argint. Pl. arginturĭ, lucrurĭ de argint, argintăriĭ. Pl. m. Banĭ de argint: Iuda îl vîndu pe Hristos pe treĭ-zecĭ de argințĭ. Ĭubitor de argint, ĭubitor de banĭ. Argint viŭ, mercur. Fig. Om vioĭ. – Argintu e foarte maleabil și dúctil și nu se alterează în aer. În ácide se alterează cu greŭ. Se aliază maĭ ales cu cupru (ca la monete) și cu mercuru. Se găsește maĭ tot-de-a-una amestecat cu sulf, clor, brom, ĭod ș. a. Se află mine de argint în Suedia, Norvegia, Rusia ș. a., dar cele maĭ bogate-s în Perú și Mexic.

gri-argínt adj. inv. De culoare gri care bate în argintiu ◊ „Noapte ca stofa gri-argint. Gaz. lit. 19 VII 62 p. 6 (din gri + argint)

Coasta-de-Argint f. nume dat regiunii pitorești a Cadrilaterului, coprinsă între capul Caliacra și satul Ecrena.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

argint2 (metal) s. n., (sorturi, obiecte) pl. arginturi; simb. Ag

argínt (metal) s. n., (specii, obiecte) pl. argínturi; simb. Ag

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARGINT COLOIDÁL s. (FARM.) colargol. (~ este un antiseptic.)

ARGINT COLOIDAL s. (FARM.) colargol. (~ este un antiseptic.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

argínt s. n.1. Metal prețios de culoare albă strălucitoare. – 2. Argintărie, obiecte de argint. – 3 (S. m.) Monedă de argint. – Argint-viu, mercur. – Mr. arzint, răzint, istr. arzint. Lat. argentum (Pușcariu 116; Candrea-Dens., 82; REW 640; DAR); cf. alb. ërgënd, it. argento, v. prov., fr., cat. argent, v. sp. argento. Pl. arginți se folosește numai cu sensul 3. Numele de mercur apare încă în lat. argentum vivum, cf. it. argento vivo, v. fr. argent vif (fr. vif argent), v. sp. argent bivo (Castro, RFE, 1921, p. 17). Der. arginta, vb.; argintar, s. m., care poate fi de formație internă (Pușcariu 117; REW 638, și DAR îl derivă din lat. argentarius, cf. it. argentaio, fr. argentier, cat. argenter, sp. argentero); argintărie, s. f. (argint bătut; argintărie; tacîmuri de argint); argintăriță, s. f. (plantă chenopodiacee, Potentilla anserina); arginteală, s. f. (argintare); arginti, vb.; argințică, s. f. (arbust, Dryas octopetala); argintiu, adj.; argintos, adj. (argintiu); argintui, vb.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ARGÍNT (lat. argentum) 1. S. n. Element chimic (Ag; nr. at. 47, m. at. 107,87, p. t. 960 °C, p. f. 2.180 °C, duritate 2,7). Metal prețios, alb, lucios, moale, maleabil și ductil, cu cea mai mare conductibilitate electrică și calorică dintre elemente. Se găsește în stare nativă și sub formă de combinații (sulfură, clorură) în special în galenele argentifere. Este inoxidabil. În combinații funcționează monovalent. Se utilizează pentru confecționarea de podoabe, obiecte uzuale, instrumente medicale, la fabricarea oglinzilor, în fotografie, la baterea monedelor etc. Cunoscut din antichitate. ♦ Nuntă de a. = a douăzeci și cincea aniversare a căsătoriei. ♦ (FARM.) A. coloidal = antiseptic obținut prin reducerea azotatului de argint cu sulfat de feros; pulbere granuloasă, neagră-verzuie, sau lamele cenușii cu 70 la sută argint coloidal; colargol. Argint viu = a) (pop.) mercur. b) (fam.) om iute, sprinten, plin de energie. 2. S. m. (La pl.) Bani.

Ag, simbol chimic pentru argint.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi iute ca argintul expr. (d. oameni) a fi plin de energie.

Intrare: argint (metal)
argint1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argint
  • argintul
  • argintu‑
plural
  • arginturi
  • arginturile
genitiv-dativ singular
  • argint
  • argintului
plural
  • arginturi
  • arginturilor
vocativ singular
plural
Ag simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Ag
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

argint, arginturisubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular adesea figurat Metal prețios de culoare albă strălucitoare, maleabil și ductil, cu o mare conductibilitate electrică și calorică, având diferite întrebuințări (la baterea monedelor, în giuvaiergie, în fotografie etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    diminutive: argințel
    • format_quote Vînzătorii din prăvălie le aduc pe tăvi de argint o farfurioară cu șerbet. PAS, L. I 83. DLRLC
    • format_quote Hainele de pe feciori Sclipeau de argint. COȘBUC, P. I 55. DLRLC
    • format_quote Flori de tei el are-n păru-i Și la șold un corn de-argint. EMINESCU, O. I 103. DLRLC
    • format_quote figurat În părul meu sălbatic A prins ninsoarea firelor de-argint. BENIUC, V. 38. DLRLC
    • format_quote figurat Toamna cu-a ei albă frunte... A lăsat argint pe munte Și rugină pe păduri. TOPÎRCEANU, S. A. 22. DLRLC
    • format_quote figurat Din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroaie de mărgăritare apoase pe o față mai albă ca argintul crinului. EMINESCU, N. 4. DLRLC
    • 1.1. Nuntă de argint = a douăzeci și cincea aniversare a căsătoriei cuiva; petrecere organizată cu acest prilej. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • comentariu simbol Ag DOOM 2
    • chat_bubble compus popular Argint-viu = mercur. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: mercur
      • format_quote Nu se află pe lume pești ca cei din apa Moldovei... luminoși și iuți ca argintul-viu. SADOVEANU, N. F. 30. DLRLC
      • format_quote Cînd ai ști cît îi de veselă... fiica mea că-i vine logodnicul! Parcă are argint-viu într-însa. ALECSANDRI, T. 997. DLRLC
      • format_quote figurat Feciorii starostelui începură să se miște cu o hărnicie al cărei argint-viu nici nu se bănuia a fi în mădulările lor mari. SADOVEANU, F. J. 466. DLRLC
    • chat_bubble compus popular figurat Argint-viu = om plin de energie, iute, vioi. DEX '09 NODEX
  • 2. Varietate sau obiect de argint. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.