14 definiții pentru argea

argeá sf [At: DOSOFTEI, V. S. 88, ap. DA / V: (reg) harjea / Pl: ~gele / E: ns cf ngr ἄγιλλα, tc arğa] (Îvp) 1 Bordei dreptunghiular, acoperit cu stuf, în care vara se țese, iar iama se țin stupii. 2 Construcție rudimentară de scânduri în care se așază vara războiul de țesut. 3 (Pex) Război de țesut. 4 (Pex) Fiecare din cele două scânduri transversale care unesc extremitățile războiului de țesut Si: blană, chingă, scândură, spetează, stinghie, 5 Boltă a unei clădiri, mai ales a unei biserici. 6 (Spc; rar) Firidă boltită. 7 Gârliciul pivniței. 8 Scheletul de lemn al unei case, șure. 9 Acoperișul unei case. 10 Fiecare din cele două grinzi legate de marginile opuse ale unei plute pentru a o întări și a împiedica desfacerea ei Si: argică. 11 Trunchi care în exploatările de păduri se așază pe laturile potecilor de alunecare. 12 (Mpl) Butuci (lungi) puși la marginea unei grămezi de lemne pentru a le sprijini și a le împiedica să cadă.

ARGEÁ, argele, s. f. (Pop.) 1. Război de țesut. ♦ Nume dat celor două scânduri care unesc transversal extremitățile războiului de țesut. ♦ Fiecare dintre grinzile de lemn fixate de o parte și de alta a unei plute pentru a ține strânse lemnele care o compun. 2. Construcție rudimentară de scânduri în care se așază, vara, războiul de țesut. 3. Boltă ori acoperiș al unei clădiri. – Et. nec.

ARGEÁ, argele, s. f. (Pop.) 1. Război de țesut. ♦ Nume dat celor două scânduri care unesc transversal extremitățile războiului de țesut. ♦ Fiecare dintre grinzile de lemn fixate de o parte și de alta a unei plute pentru a ține strânse lemnele care o compun. 2. Construcție rudimentară de scânduri în care se așază, vara, războiul de țesut. 3. Boltă ori acoperiș al unei clădiri. – Et. nec.

ARGEÁ, argele, s. f. (Popular) 1. Război de țesut. Nevasta lui... toată vara... băga pînza în argea și țesea pînze de in și cînepă. VISSARION, B. 93. Acum silea la argea, dar visul de peste noapte tot îi mai venea în minte uneori. SANDU-ALDEA, D. N. 219. ♦ Nume dat celor două scînduri care unesc în sens transversal extremitățile războiului și servesc de scaun pentru femeia care țese. 2. Bordei mic sau construcție mică de scînduri în care se așază, vara, războiul de țesut. Iată Barbul că trecea Pe la casa cu argea, Unde țese lelița. TEODORESCU, P. P. 329. 3. Boltă a unei clădiri. ♦ Acoperiș. La ridicarea argelei (acoperișului) unei case, se leagă pe vîrf un șumuiag de paie. ȘEZ. III 49.

ARGEÁ, argele, s. f. (Pop.) 1. Război de țesut. ♦ Nume dat celor două scânduri care unesc în sens transversal extremitățile războiului și pe care stau femeile când țes. 2. Mică construcție de scânduri în care se așază, vara, războiul de țesut. 3. Acoperiș. 4. Fiecare dintre grinzile de lemn fixate de o parte și de alta a unei plute, pentru a ține strânse lemnele care o compun.

argeá (pop.) s. f., art. argeáua, g.-d. art. argélei; pl. argéle, art. argélele

argeá s. f., art. argeáua, g. -d. art. argélei; pl. argéle

ARGEÁ s. v. clește, război, strajă.

argeá (argéle), s. f.1. Firidă, nișă, boltă. – 2. Încăpere făcută în partea sub nivelul solului, unde se păstrează războiul de țesut și lâna sau inul. Cuvînt foarte discutat, în care, în ce ne privește, vedem un cuvînt oriental, fie tc. arca „cutie”, fie corespondentul său cuman sau tăt. (cf. DAR). Totuși, conform unei tradiții îndelungate în filologia românească, acest cuvînt provine dintr-un etimon autohton. Hasdeu, Col. Traian, 1873, 232, indica drept posibil un dacic *argilla, în timp ce în Etymologicum, 1577-9, se referea la gr. ἄργιλλα „casa subterană” sau la macedoneanul ἄργελλα „camera de baie”. Ipoteza a fost adoptată de Densusianu, Filologie, 449 și Hlr., 38; GS, VII, 86; de Philippide, Principii, 33 și 148; de Iordan, Dift., 58; și semnalată cu reținere de DAR (cf. REW 636). La rîndul lor, Jokl, IF, XLIV, 13 și Pușcariu, Lr., 257, consideră că cuvîntul macedonean reprezintă un prototip cimerian conservat și în alb. ragëlia (cf. Philippide, II, 698, și Rosetti, II, 108), Grégoire, Byzantion, XIV, 537, se referă la ngr. ἀργαλείος, și pentru Lahovary 313, avem a face cu un cuvînt anterior fazei indoeurop. Cuvîntul tc. (pronunțat arğa) pare a fi explicația cea mai sigură, cel puțin din punctul de vedere al rom.

argeà f. 1. bordeiaș în pământ unde țărancele țes vara: nu te grăbi ca fata mare la argea PANN; 2. partea răsboiului care servă de scaun țesătoarelor; 3. bolta unui beciu; 4. o parte a teascului de vie; 5. pl. grinzile cari apără laturile plutei. [Cf. gr. ARGHELLA, odaie de baie (la vechii Macedoneni)].

argeá f., pl. ele (cp. cu lat. argilla, argilă, lut, adică „lipit cu lut”, și cu ngr. argaleiós, vgr. ergaleîon, războĭ de țesut, argánia, materialu uneĭ pivnițe; alb. argalĭi, războĭ de țesut). Vest. Bordeĭaș orĭ șopron în care țărancele țese vara (rar întrebuințat azĭ). Scaunu țesetoareĭ. Lemnăria care susține acoperemîntu uneĭ case țărăneștĭ. Camera boltită care vine după gîrliciu pivnițeĭ. Partea boltită a bisericiĭ (naos). Nț. Cele două grinzĭ care mărginesc o plută de scîndurĭ. V. și GrS. 1937,86.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

argeá s. v. CLEȘTE. RĂZBOI. STRAJĂ.

argeá, s.f. – v. arjea („scheletul din lemn al acoperișului”).

argeá, s.f. – v. arjea.

Intrare: argea
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular argea argeaua
plural argele argelele
genitiv-dativ singular argele argelei
plural argele argelelor
vocativ singular
plural