ARGEA s. f. 1. (ȚR) Cocioabă, bordei. Kušta. Colibă, argea. LEX., 113^v. Unde e Sarra, fămeaia ta?... „Iată-o într-argea”. CRON. 1687, 16^r. 2. (Mold.) Boltă a unei biserici. Întră-n argeaoa besearecii, cea din mijloc. DOSOFTEI, VS. Întrară în beseareca sv[î]ntului, la locul ce să cheamă trivolon, la-ntratul în argea, între cei doi stîlpi... ce stau spre-apus. DOSOFTEI, VS; cf. DOSOFTEI, LITURGHIER. Etimologie necunoscută. Vezi și argelaș. Cf. argelaș, hîj, zemnic, zomoniță; sclip.