argeá f., pl. ele (cp. cu lat. argilla, argilă, lut, adică „lipit cu lut”, și cu ngr. argaleiós, vgr. ergaleîon, războĭ de țesut, argánia, materialu uneĭ pivnițe; alb. argalĭi, războĭ de țesut). Vest. Bordeĭaș orĭ șopron în care țărancele țese vara (rar întrebuințat azĭ). Scaunu țesetoareĭ. Lemnăria care susține acoperemîntu uneĭ case țărăneștĭ. Camera boltită care vine după gîrliciu pivnițeĭ. Partea boltită a bisericiĭ (naos). Nț. Cele două grinzĭ care mărginesc o plută de scîndurĭ. V. și GrS. 1937,86.