3 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arestuire sf [At: ALECSANDRI, T. 1407 / Pl: ~ri / E: arestui] (Înv) Arestare (1).

ARESTUÍRE, arestuiri, s. f. (Înv.) Arestare. – V. arestui.

ARESTUÍRE, arestuiri, s. f. (Pop.) Arestare. – V. arestui.

ARESTUÍRE, arestuiri, s. f. (Învechit și popular) Acțiunea de a arestui; arestare. Na, scrie tu deasupra iscăliturii ordinul de arestuire și de exil, și dă hîrtia în mîna agăi. ALECSANDRI, T. 1413.

ARESTUÍRE, arestuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a arestui.

aresta vt [At: NEGRUZZI, S. III, 462 / Pzi: ~tez / E: arest, dfr arrêter] 1 A priva de libertate în temeiul unui mandat de arestare (2) Si: a închide, (înv) a întemnița, (pop) a popri, (îvr) a arestălui, (înv) a arestui. 2 (Fam; rar) A-și însuși.

arestui vt [At: ALECSANDRI, T. 1342 / Pzi: ~esc / E: arest + -ui] (Înv) A aresta (1)

ARESTÁ, arestez, vb. I. Tranz. A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a deține, a arestui. – Din arest.

ARESTUÍ, arestuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aresta. – Cf. rus. arestovat.

ARESTÁ, arestez, vb. I. Tranz. A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a arestui. – Din arest.

ARESTUÍ, arestuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A aresta. – Cf. rus. arestovat.

ARESTÁ, arestez, vb. I. Tranz. (Cu privire Ia persoane) A priva de libertate (în urma unei infracțiuni sau a unei acțiuni considerate astfel); a închide în vederea unei judecăți. Au intrat ieri dimineață agenții lor în ateliere și au început a aresta: mai ales pe maiștrii și lucrătorii mai tineri. SADOVEANU, N. F. 107. Pentru ce l-ați arestat pe Cațavencu? – Pentru ca să-i apucăm scrisoarea. CARAGIALE, O. I 128.

ARESTUÍ, arestuiesc, vb. IV. Tranz. (învechit și popular) A aresta. Am auzit că acolo i-a arestuit pe toți într-o singură noapte, la locul de adunare. V. ROM. noiembrie 1953, 85.

ARESTÁ, arestez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de libertate în urma comiterii unei infracțiuni sau în vederea unor cercetări, a unei judecăți; a închide. – Din arest.

ARESTUÍ, arestuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A aresta. – Comp. rus. arestovat’.

ARESTÁ vb. I. tr. A supune pe cineva la arest; a închide. [Var. arestui vb. IV. / < arest + -a].

ARESTUÍ vb. IV. v. aresta.

ARESTÁ vb. tr. a supune pe cineva la arest, a priva de libertate; a deține. (< lat. arrestare, după fr. arrêter)

A ARESTÁ ~éz tranz. (persoane) A reține prin arest; a pune la arest. /Din arest

arestà v. a pune la arest, a închide.

arată toate definițiile

Intrare: arestuire
arestuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arestuire
  • arestuirea
plural
  • arestuiri
  • arestuirile
genitiv-dativ singular
  • arestuiri
  • arestuirii
plural
  • arestuiri
  • arestuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: aresta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aresta
  • arestare
  • arestat
  • arestatu‑
  • arestând
  • arestându‑
singular plural
  • arestea
  • arestați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arestez
(să)
  • arestez
  • arestam
  • arestai
  • arestasem
a II-a (tu)
  • arestezi
(să)
  • arestezi
  • arestai
  • arestași
  • arestaseși
a III-a (el, ea)
  • arestea
(să)
  • aresteze
  • aresta
  • arestă
  • arestase
plural I (noi)
  • arestăm
(să)
  • arestăm
  • arestam
  • arestarăm
  • arestaserăm
  • arestasem
a II-a (voi)
  • arestați
(să)
  • arestați
  • arestați
  • arestarăți
  • arestaserăți
  • arestaseți
a III-a (ei, ele)
  • arestea
(să)
  • aresteze
  • arestau
  • aresta
  • arestaseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arestui
  • arestuire
  • arestuit
  • arestuitu‑
  • arestuind
  • arestuindu‑
singular plural
  • arestuiește
  • arestuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arestuiesc
(să)
  • arestuiesc
  • arestuiam
  • arestuii
  • arestuisem
a II-a (tu)
  • arestuiești
(să)
  • arestuiești
  • arestuiai
  • arestuiși
  • arestuiseși
a III-a (el, ea)
  • arestuiește
(să)
  • arestuiască
  • arestuia
  • arestui
  • arestuise
plural I (noi)
  • arestuim
(să)
  • arestuim
  • arestuiam
  • arestuirăm
  • arestuiserăm
  • arestuisem
a II-a (voi)
  • arestuiți
(să)
  • arestuiți
  • arestuiați
  • arestuirăți
  • arestuiserăți
  • arestuiseți
a III-a (ei, ele)
  • arestuiesc
(să)
  • arestuiască
  • arestuiau
  • arestui
  • arestuiseră
Intrare: arestui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arestui
  • arestuire
  • arestuit
  • arestuitu‑
  • arestuind
  • arestuindu‑
singular plural
  • arestuiește
  • arestuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arestuiesc
(să)
  • arestuiesc
  • arestuiam
  • arestuii
  • arestuisem
a II-a (tu)
  • arestuiești
(să)
  • arestuiești
  • arestuiai
  • arestuiși
  • arestuiseși
a III-a (el, ea)
  • arestuiește
(să)
  • arestuiască
  • arestuia
  • arestui
  • arestuise
plural I (noi)
  • arestuim
(să)
  • arestuim
  • arestuiam
  • arestuirăm
  • arestuiserăm
  • arestuisem
a II-a (voi)
  • arestuiți
(să)
  • arestuiți
  • arestuiați
  • arestuirăți
  • arestuiserăți
  • arestuiseți
a III-a (ei, ele)
  • arestuiesc
(să)
  • arestuiască
  • arestuiau
  • arestui
  • arestuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arestuire

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Na, scrie tu deasupra iscăliturii ordinul de arestuire și de exil, și dă hîrtia în mîna agăi. ALECSANDRI, T. 1413.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi arestui
    surse: DEX '98 DEX '09

aresta arestui

  • 1. A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: arestui deține închide antonime: elibera 2 exemple
    exemple
    • Au intrat ieri dimineață agenții lor în ateliere și au început a aresta: mai ales pe maiștrii și lucrătorii mai tineri. SADOVEANU, N. F. 107.
      surse: DLRLC
    • Pentru ce l-ați arestat pe Cațavencu? – Pentru ca să-i apucăm scrisoarea. CARAGIALE, O. I 128.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • arest
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

arestui

etimologie: