7 definiții pentru arestuire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARESTUÍRE, arestuiri, s. f. (Înv.) Arestare. – V. arestui.

arestuire sf [At: ALECSANDRI, T. 1407 / Pl: ~ri / E: arestui] (Înv) Arestare (1).

ARESTUÍRE, arestuiri, s. f. (Pop.) Arestare. – V. arestui.

ARESTUÍRE, arestuiri, s. f. (Învechit și popular) Acțiunea de a arestui; arestare. Na, scrie tu deasupra iscăliturii ordinul de arestuire și de exil, și dă hîrtia în mîna agăi. ALECSANDRI, T. 1413.

ARESTUÍRE, arestuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a arestui.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arestuíre (înv.) s. f., g.-d. art. arestuírii; pl. arestuíri

arestuíre s. f., g.-d. art. arestuírii; pl. arestuíri

Intrare: arestuire
arestuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arestuire
  • arestuirea
plural
  • arestuiri
  • arestuirile
genitiv-dativ singular
  • arestuiri
  • arestuirii
plural
  • arestuiri
  • arestuirilor
vocativ singular
plural

arestuire

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Na, scrie tu deasupra iscăliturii ordinul de arestuire și de exil, și dă hîrtia în mîna agăi. ALECSANDRI, T. 1413.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi arestui
    surse: DEX '98 DEX '09