ardent, ~ă a [At: GHICA, ap. CADE / Pl: ~nți, ~e / E: fr ardent] (Liv) 1 Pasionat. 2 Care înflăcărează Si: înflăcărat. 3 (Fig; d. ochi) Aprins (4). 4 (D. nave) Care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul.

ardență sf [At: DEX² / Pl: ~țe / E: ardent] (Liv) 1 Ardoare (1). 2 (Mar) Întoarcere a navei cu prora în vânt.

*ARDENT adj. Înfocat, înflăcărat: dotat... la studii, inteligent, ~ și entuziast (I.-GH.) [fr. < lat.].

ARDENT, -Ă, ardenți, -te, adj. (Rar) Înfocat, înflăcărat, aprins. Nicu Bălcescu avea o mare dorință de a învăța. Dotat cu înlesnire și aplicațiune la studii, inteligent, ardent și entuziast, predilecțiunea lui era cu deosebire pentru studiile istorice. GHICA, S. A. 141.

ARDENT, -Ă, ardenți, -te, adj. 1. (Rar) Înfocat, înflăcărat, aprins, pasionat. 2. (Despre nave) Care, sub acțiunea vîntului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vîntul. – După fr. ardent.

ARDENT, -Ă adj. 1. (Rar) Înflăcărat, înfocat, aprins. 2. (Despre nave) Care, sub acțiunea vîntului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vîntul. [< fr. ardent, cf. lat. ardens < ardere – a arde].

ARDENȚĂ s.f. 1. (Rar) Înflăcărare, ardoare, pasiune, înfocare. 2. (Mar.) Caracteristică a unei nave în mers de a veni cu prora în vînt. [Cf. fr. ardence, it. ardenza].

ARDENT, -Ă adj. 1. înflăcărat, înfocat, pasionat. 2. (despre nave) care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul. (< fr. ardent, lat. ardens)

ardență s. f. 1. Ardoare. 2. (mar.) Tendință a unei nave de a veni cu prora în vânt. (< fr. ardence, it. ardenza)

ARDENT ~tă (~ți, ~te) Plin de ardoare; înfocat. /<fr. ardent

ardent a. înfocat, plin de ardoare: spirit ardent.

*ardént, -ă adj. (lat. árdens, -éntis). Arzător: soare ardent. Fig. Violent: dorință ardentă. Activ, plin de ardoare: copil ardent la studiŭ. Adv. Cu ardoare.

ardent (livr.) adj. m., pl. ardenți; f. ardentă, pl. ardente

ardență (livr.) s. f., g.-d. art. ardenței

ardent (livr.) adj. m., pl. ardenți; f. ardentă, pl. ardente

ardență (livr.) s. f., g.-d. art. ardenței

ardent adj. m., pl. ardenți; f. sg. ardentă, pl. ardente

ardență s. f., g.-d. art. ardenței

ARDENT adj. v. avântat, entuziasmat, entuziast, fervent, focos, înflăcărat, înfocat, însuflețit, pasionat.

ARDENȚĂ s. v. ardoare, avânt, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însuflețire, pasiune, patimă, pornire.

ardent adj. v. AVÎNTAT. ENTUZIASMAT. ENTUZIAST. FERVENT. FOCOS. ÎNFLĂCĂRAT. ÎNFOCAT. ÎNSUFLEȚIT. PASIONAT.

ardență s. v. ARDOARE. AVÎNT. ELAN. ENTUZIASM. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. ÎNSUFLEȚIRE. PASIUNE. PATIMĂ. PORNIRE.