ardent, ~ă a [At: GHICA, ap. CADE / Pl: ~nți, ~e / E: fr ardent] (Liv) 1 Pasionat. 2 Care înflăcărează Si: înflăcărat. 3 (Fig; d. ochi) Aprins (4). 4 (D. nave) Care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul.

*ARDENT adj. Înfocat, înflăcărat: dotat... la studii, inteligent, ~ și entuziast (I.-GH.) [fr. < lat.].

ARDENT, -Ă, ardenți, -te, adj. (Rar) Înfocat, înflăcărat, aprins. Nicu Bălcescu avea o mare dorință de a învăța. Dotat cu înlesnire și aplicațiune la studii, inteligent, ardent și entuziast, predilecțiunea lui era cu deosebire pentru studiile istorice. GHICA, S. A. 141.

ARDENT, -Ă, ardenți, -te, adj. 1. (Rar) Înfocat, înflăcărat, aprins, pasionat. 2. (Despre nave) Care, sub acțiunea vîntului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vîntul. – După fr. ardent.

ARDENT, -Ă adj. 1. (Rar) Înflăcărat, înfocat, aprins. 2. (Despre nave) Care, sub acțiunea vîntului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vîntul. [< fr. ardent, cf. lat. ardens < ardere – a arde].

ARDENT, -Ă adj. 1. înflăcărat, înfocat, pasionat. 2. (despre nave) care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul. (< fr. ardent, lat. ardens)

ARDENT ~tă (~ți, ~te) Plin de ardoare; înfocat. /<fr. ardent

ardent a. înfocat, plin de ardoare: spirit ardent.

*ardént, -ă adj. (lat. árdens, -éntis). Arzător: soare ardent. Fig. Violent: dorință ardentă. Activ, plin de ardoare: copil ardent la studiŭ. Adv. Cu ardoare.

ardent (livr.) adj. m., pl. ardenți; f. ardentă, pl. ardente

ardent (livr.) adj. m., pl. ardenți; f. ardentă, pl. ardente

ardent adj. m., pl. ardenți; f. sg. ardentă, pl. ardente

ARDENT adj. v. avântat, entuziasmat, entuziast, fervent, focos, înflăcărat, înfocat, însuflețit, pasionat.

ardent adj. v. AVÎNTAT. ENTUZIASMAT. ENTUZIAST. FERVENT. FOCOS. ÎNFLĂCĂRAT. ÎNFOCAT. ÎNSUFLEȚIT. PASIONAT.