2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARCUÍT, -Ă, arcuiți, -te, adj. Încovoiat în formă de arc; arcat, curbat. ♦ (Despre construcții) Prevăzut cu arcade. – V. arcui.

arcuít, ~ă a [At: ODOBESCU, S. I, 88 / Pl: ~iți, ~e / E: arcui] 1 Îndoit în formă de arc (1) Si: arcat, curbat. 2 Încovoiat. 3 Deformat. 4 Prevăzut cu arcade (1).

ARCUÍT, -Ă, arcuiți, -te, adj. Încovoiat în formă de arc; arcat. ♦ (Despre construcții) Prevăzut cu arcade. – V. arcui.

ARCUÍT, -Ă, arcuiți, -te, adj. Încovoiat în formă de arc. [Papagalul] cerca să se viseze pe o creangă mlădioasă arcuită peste un fluviu uriaș. ANGHEL, PR. 46. Avea niște sprîncene bine arcuite. ISPIRESCU, L. 78 ♦ (Rar, despre construcții) Prevăzut cu arcade. Ograda, încinsă cu ziduri, înfățișa patru șiruri de chilioare cu tinde lungi și arcuite. ODOBESCU, S. I 88.

ARCUÍT, -Ă, arcuiți, -te, adj. Încovoiat în formă de arc. ♦ (Despre construcții) Prevăzut cu arcade. – V. arcui.

arcuít, -ă adj. Arcat, în formă de arc: sprincene arcuite.

ARCUÍ, arcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. ♦ Tranz. Fig. A bate; a pedepsi. – Arc + suf. -ui.

ARCUÍ, arcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. ♦ Tranz. Fig. A bate; a pedepsi. – Arc + suf. -ui.

arcuí [At: POENARU, ap. DA / Pzi: ~esc / E: arc + -ui] 1-2 vtr A (se) îndoi în formă de arc (1). 3-4 vtr A (se) încovoia. 5 vr (Înv; d. bârne, tavane etc.) A se deforma la mijloc. 6 vt (Pfm; fig; rar) A bate. 7 vt (Pfm; fig; rar) A pedepsi.

ARCUÍ, arcuiesc, vb. IV. Refl. A se îndoi în formă de arc; a se încovoia. Îl văd deodată apărînd cu ochii scînteietori arcuindu-se la picioarele țîțacăi și frecîndu-se de rochia dumnisale de tafta. SADOVEANU, N. F. 34. Sprîncenele se lăsau în jos, arcuindu-se pe deasupra ochilor și subțiindu-se din ce în ce. SADOVEANU, O. VI 117. Șira spinării îi era mlădioasă încă pentru a se arcui. ANGHEL, PR. 52. ◊ Intranz. (Rar) Mîna dreaptă intra, se umplea în semănătoarea atîrnată de gît, brațul drept se întindea, arcuiri frumos, și din mînă picurau pe pămînt boabele de orz bălan, ca niște mărgele. SANDU-ALDEA, D. N. 287. ♦ Tranz. A construi în formă de arc. Pod alb ați arcuit peste abise, Podind și hăul dintre fapt și vise. TOMA, C. V. 362.

ARCUÍ, arcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. – Din arc.

A SE ARCUÍ mă ~iésc intranz. A căpăta formă de arc; a se curba; a se coroia; a se încovoia; a se cambra. /arc + suf. ~ui

A ARCUÍ ~iésc tranz. A face să se arcuiască; a curba; a coroia; a încovoia; a cambra; a curba. /arc + suf. ~ui

arcuĭésc v. tr. Îndoĭ în formă de arc. V. refl. Rîu se arcuĭește, face coturĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

arcui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arcuiesc, imperf. 3 sg. arcuia; conj. prez. 3 să arcuiască

arcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arcuiésc, imperf. 3 sg. arcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. arcuiáscă

arcuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp., -uii aor.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARCUÍT adj. 1. v. încovoiat. 2. boltit, curbat, (rar) arcat. (Un acoperiș ~.)

ARCUIT adj. 1. curb, curbat, încovoiat, îndoit, (livr.) cambrat, (rar) arcat, recurbat, (înv. și reg.) încujbat, scovîrdat, (înv.) arcos. (Bară ~.) 2. boltit, (rar) arcat. (Un acoperiș ~.)

ARCUÍ vb. 1. v. încovoia. 2. a se bolti. (Tavanul se ~ elegant.)

ARCUI vb. 1. a (se) curba, a (se) încovoia, a (se) îndoi, (livr.) a (se) cambra, a (se) recurba, (înv. și reg.) a (se) încujba, a (se) scovîrda. (~ o bară metalică.) 2. a se bolti. (Tavanul se ~ elegant.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

banc arcuit (sedim.) (engl.= point-bar), formă acumulativă în albiile minore (canale) ale râurilor meandrate. Sedimentele unui b.a. repauzează peste aluviunile bazale din canal; grosimea lor este direct proporțională cu adâncimea canalului. Granofaciesul este variabil: rudite, r.fine., arenite și silturi, slab sortate; variațiile de debit determină interstratificația sedimentelor fine cu cele grosiere; pe verticală se constituie în secvențe fining-up; au stratificație oblică la scară mare; laminațiile au înclinări reduse, spre aval. B.a. este o unitate de acreție laterală.

Intrare: arcuit
arcuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arcuit
  • arcuitul
  • arcuitu‑
  • arcui
  • arcuita
plural
  • arcuiți
  • arcuiții
  • arcuite
  • arcuitele
genitiv-dativ singular
  • arcuit
  • arcuitului
  • arcuite
  • arcuitei
plural
  • arcuiți
  • arcuiților
  • arcuite
  • arcuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: arcui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arcui
  • arcuire
  • arcuit
  • arcuitu‑
  • arcuind
  • arcuindu‑
singular plural
  • arcuiește
  • arcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arcuiesc
(să)
  • arcuiesc
  • arcuiam
  • arcuii
  • arcuisem
a II-a (tu)
  • arcuiești
(să)
  • arcuiești
  • arcuiai
  • arcuiși
  • arcuiseși
a III-a (el, ea)
  • arcuiește
(să)
  • arcuiască
  • arcuia
  • arcui
  • arcuise
plural I (noi)
  • arcuim
(să)
  • arcuim
  • arcuiam
  • arcuirăm
  • arcuiserăm
  • arcuisem
a II-a (voi)
  • arcuiți
(să)
  • arcuiți
  • arcuiați
  • arcuirăți
  • arcuiserăți
  • arcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • arcuiesc
(să)
  • arcuiască
  • arcuiau
  • arcui
  • arcuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arcuit, arcuiadjectiv

  • 1. Încovoiat în formă de arc. DEX '09 DLRLC
    • format_quote [Papagalul] cerca să se viseze pe o creangă mlădioasă arcuită peste un fluviu uriaș. ANGHEL, PR. 46. DLRLC
    • format_quote Avea niște sprîncene bine arcuite. ISPIRESCU, L. 78. DLRLC
    • 1.1. (Despre construcții) Prevăzut cu arcade. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ograda, încinsă cu ziduri, înfățișa patru șiruri de chilioare cu tinde lungi și arcuite. ODOBESCU, S. I 88. DLRLC
etimologie:
  • vezi arcui DEX '98 DEX '09

arcui, arcuiescverb

  • 1. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îl văd deodată apărînd cu ochii scînteietori arcuindu-se la picioarele țîțacăi și frecîndu-se de rochia dumnisale de tafta. SADOVEANU, N. F. 34. DLRLC
    • format_quote Sprîncenele se lăsau în jos, arcuindu-se pe deasupra ochilor și subțiindu-se din ce în ce. SADOVEANU, O. VI 117. DLRLC
    • format_quote Șira spinării îi era mlădioasă încă pentru a se arcui. ANGHEL, PR. 52. DLRLC
    • format_quote intranzitiv rar Mîna dreaptă intra, se umplea în semănătoarea atîrnată de gît, brațul drept se întindea, arcuia frumos, și din mînă picurau pe pămînt boabele de orz bălan, ca niște mărgele. SANDU-ALDEA, D. N. 287. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A construi în formă de arc. DLRLC
      • format_quote Pod alb ați arcuit peste abise, Podind și hăul dintre fapt și vise. TOMA, C. V. 362. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv figurat Bate, pedepsi. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Arc + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.