2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ARCUÍT, -Ă, arcuiți, -te, adj. Încovoiat în formă de arc; arcat, curbat. ♦ (Despre construcții) Prevăzut cu arcade. – V. arcui.

ARCUÍT, -Ă, arcuiți, -te, adj. Încovoiat în formă de arc; arcat. ♦ (Despre construcții) Prevăzut cu arcade. – V. arcui.

ARCUÍT, -Ă, arcuiți, -te, adj. Încovoiat în formă de arc. [Papagalul] cerca să se viseze pe o creangă mlădioasă arcuită peste un fluviu uriaș. ANGHEL, PR. 46. Avea niște sprîncene bine arcuite. ISPIRESCU, L. 78 ♦ (Rar, despre construcții) Prevăzut cu arcade. Ograda, încinsă cu ziduri, înfățișa patru șiruri de chilioare cu tinde lungi și arcuite. ODOBESCU, S. I 88.

ARCUÍT, -Ă, arcuiți, -te, adj. Încovoiat în formă de arc. ♦ (Despre construcții) Prevăzut cu arcade. – V. arcui.

arcuít, ~ă a [At: ODOBESCU, S. I, 88 / Pl: ~iți, -e / E: arcui] 1 Îndoit în formă de arc (1) Si: arcat, curbat. 2 Încovoiat. 3 Deformat. 4 Prevăzut cu arcade (1).

ARCUÍT adj. 1. v. încovoiat. 2. boltit, curbat, (rar) arcat. (Un acoperiș ~.)

arcuit a. încovoiat în formă de arc.

arcuít, -ă adj. Arcat, în formă de arc: sprincene arcuite.

ARCUÍ, arcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. ♦ Tranz. Fig. A bate; a pedepsi. – Arc + suf. -ui.

ARCUÍ, arcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. ♦ Tranz. Fig. A bate; a pedepsi. – Arc + suf. -ui.

ARCUÍ, arcuiesc, vb. IV. Refl. A se îndoi în formă de arc; a se încovoia. Îl văd deodată apărînd cu ochii scînteietori arcuindu-se la picioarele țîțacăi și frecîndu-se de rochia dumnisale de tafta. SADOVEANU, N. F. 34. Sprîncenele se lăsau în jos, arcuindu-se pe deasupra ochilor și subțiindu-se din ce în ce. SADOVEANU, O. VI 117. Șira spinării îi era mlădioasă încă pentru a se arcui. ANGHEL, PR. 52. ◊ Intranz. (Rar) Mîna dreaptă intra, se umplea în semănătoarea atîrnată de gît, brațul drept se întindea, arcuiri frumos, și din mînă picurau pe pămînt boabele de orz bălan, ca niște mărgele. SANDU-ALDEA, D. N. 287. ♦ Tranz. A construi în formă de arc. Pod alb ați arcuit peste abise, Podind și hăul dintre fapt și vise. TOMA, C. V. 362.

ARCUÍ, arcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. – Din arc.

arcuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arcuiésc, imperf. 3 sg. arcuiá; conj. prez. 3 să arcuiáscă

arcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arcuiésc, imperf. 3 sg. arcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. arcuiáscă

arcuí [At: POENARU, ap. DA / Pzi: -esc / E: arc + -ui] 1-2 vtr A (se) îndoi în formă de arc (1). 3-4 vtr A (se) încovoia. 5 vr (Înv; d. bârne, tavane etc.) A se deforma la mijloc. 6 vt (Pfm; fig; rar) A bate. 7 vt (Pfm; fig; rar) A pedepsi.

ARCUÍ vb. 1. v. încovoia. 2. a se bolti. (Tavanul se ~ elegant.)

A SE ARCUÍ mă ~iésc intranz. A căpăta formă de arc; a se curba; a se coroia; a se încovoia; a se cambra. /arc + suf. ~ui

A ARCUÍ ~iésc tranz. A face să se arcuiască; a curba; a coroia; a încovoia; a cambra; a curba. /arc + suf. ~ui

arcuĭésc v. tr. Îndoĭ în formă de arc. V. refl. Rîu se arcuĭește, face coturĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARCUÍT adj. 1. curb, curbat, încovoiat, îndoit, (livr.) cambrát, (rar) arcát, recurbat, (înv. și reg.) încujbát, scovîrdát, (înv.) arcós. (Bară ~.) 2. boltit, (rar) arcát. (Un acoperiș ~.)

Intrare: arcuit
arcuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arcuit arcuitul arcui arcuita
plural arcuiți arcuiții arcuite arcuitele
genitiv-dativ singular arcuit arcuitului arcuite arcuitei
plural arcuiți arcuiților arcuite arcuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: arcui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arcui arcuire arcuit arcuind singular plural
arcuiește arcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) arcuiesc (să) arcuiesc arcuiam arcuii arcuisem
a II-a (tu) arcuiești (să) arcuiești arcuiai arcuiși arcuiseși
a III-a (el, ea) arcuiește (să) arcuiască arcuia arcui arcuise
plural I (noi) arcuim (să) arcuim arcuiam arcuirăm arcuiserăm, arcuisem*
a II-a (voi) arcuiți (să) arcuiți arcuiați arcuirăți arcuiserăți, arcuiseți*
a III-a (ei, ele) arcuiesc (să) arcuiască arcuiau arcui arcuiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)