îracan (interj.) aracan îraca

  • 1. Îracan de mine ! = săracul (săraca) de mine ! bietul de mine ! vai de mine !
    exemple
    • Î... ra... ca de mine și de mine ! Dar nici atîta lucru nu știi ? CREANGĂ, P. 322.
      surse: DLRLC

etimologie:

sărăcan (persoană) sărăcană săracană sireicană săracan aracan iracan îracan sireican

  • 1. Om sărac.
    exemple
    • N-o lasă taică-său să ia un sărăcan. STANCU, D. 80.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Exprimând compătimire) Sărăcan (sau arăcan) de mine (și de mine)! = vai de mine (și de mine)! nenorocitul de mine!
      surse: NODEX DLRLC expresie 3 exemple
      exemple
      • De ce m-ați mai chemat, sărăcan de mine. ȘEZ. XII 39.
        surse: DLRLC
      • Și tot eu, săracan de mine, voi căuta să te urmez la groapă, că doară n-ai pe nime pe lumea asta. CONTEMPORANUL, VII 527.
        surse: DLRLC
      • Săracan de mine !... Ce-au pățit ? ALECSANDRI, T. 349.
        surse: DLRLC
  • 2. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Sărac.
    surse: DEX '09 DEX '98 popular sinonime: biet nenorocit sărman

etimologie:

  • sărac + sufix -an.
    surse: DEX '09
  • Cf. săraca-mi [de mine].
    surse: DEX '09

2 definiții

aracán sm vz sărăcan

Intrare: îracan (interj.)
aracan (interj.) interjecție
interjecție (I10)
îracan (interj.) interjecție
interjecție (I10)
îraca interjecție
interjecție (I10)
Intrare: sărăcan (s.m.)
substantiv masculin (M1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sărăcan sărăcanul
plural sărăcani sărăcanii
genitiv-dativ singular sărăcan sărăcanului
plural sărăcani sărăcanilor
vocativ singular sărăcanule, sărăcane
plural sărăcanilor
substantiv masculin (M1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular săracan săracanul
plural săracani săracanii
genitiv-dativ singular săracan săracanului
plural săracani săracanilor
vocativ singular săracanule, săracane
plural săracanilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aracan aracanul
plural aracani aracanii
genitiv-dativ singular aracan aracanului
plural aracani aracanilor
vocativ singular aracanule, aracane
plural aracanilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular iracan iracanul
plural iracani iracanii
genitiv-dativ singular iracan iracanului
plural iracani iracanilor
vocativ singular iracanule, iracane
plural iracanilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îracan îracanul
plural îracani îracanii
genitiv-dativ singular îracan îracanului
plural îracani îracanilor
vocativ singular îracanule, îracane
plural îracanilor
substantiv masculin (M1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sireican sireicanul
plural sireicani sireicanii
genitiv-dativ singular sireican sireicanului
plural sireicani sireicanilor
vocativ singular sireicanule, sireicane
plural sireicanilor

22 de definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ARACÁN s. m. v. sărăcan.

ARACÁN interj, v. îracan.

ARACÁN interj. v. îracan.

IRACÁN s. m. v. sărăcan.

ÎRACÁN s. m. v. sărăcan.

SĂRACÁN, -Ă adj., s. m. și f. v. sărăcan.

SĂRĂCÁN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și f. (Pop.) 1. S. m. și f. Om sărac (1), nevoiaș. 2. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărac (7). [Var.: săracán, -ă, sireicán, -ă s. m. și f., aracán, iracán, îracán s. m.] – Sărac + suf. -an. Cf. săraca-mi [de mine].

SIREICÁN, -Ă adj., s. m. și f. v. sărăcan.

IRACÁN s. m. v. sărăcan.

ÎRACÁN s. m. v. sărăcan.

SĂRACÁN, -Ă adj., s. m. și f. v. sărăcan.

SĂRĂCÁN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și f. (Pop.) 1. S. m. și f. Om sărac (1), nevoiaș. 2. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărac (7). [Var.: săracán, -ă, sireicán, -ă s. m. și f., aracán, iracán, îracán s. m.] – Sărac + suf. -an. Cf. săraca-mi [de mine].

SIREICÁN, -Ă adj., s. m. și f. v. sărăcan.

ÎRACÁN interj. (Popular, și în forma îraca, numai în expr.) Îracan de mine ! = săracul (săraca) de mine ! bietul de mine ! vai de mine ! Î... ra... ca de mine și de mine ! Dar nici atîta lucru nu știi ? CREANGĂ, P. 322. – Variante: aracán (SBIERA, P. 9), îracá interj.

SĂRĂCÁN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și f. Om sărac. N-o lasă taică-său să ia un sărăcan. STANCU, D. 80. ◊ Expr. (Exprimînd compătimire) Sărăcan de mîne = vai de mine. V. îracan. De ce m-ați mai chemat, sărăcan de mine. ȘEZ. XII 39. (Cu pronunțare regională) Și tot eu, săracan de mine, voi căuta să te urmez la groapă, că doară n-ai pe nime pe lumea asta. CONTEMPORANUL, VII 527. Săracan de mine !... Ce-au pățit ? ALECSANDRI, T. 349. – Variantă: sireicán, -ă (CREANGĂ, P. 52) s. m. și f.

SIREICÁN, -Ă s. m. și f. v. sărăcan.

ÎRACÁ interj. v. îracan.

sărăcán (pop.) adj. m., s. m., pl. sărăcáni; f. sărăcánă, pl. sărăcáne

sărăcán adj. m., s. m., pl. sărăcáni; f. sg. sărăcánă, pl. sărăcáne