2 intrări
27 de definiții
din care- explicative (23)
- morfologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARACAN s. m. v. sărăcan.
aracan sm vz sărăcan
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARACAN s. m. v. săracan.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ARACAN interj, v. îracan.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARACAN interj. v. îracan.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
IRACAN s. m. v. sărăcan.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
IRACAN s. m. v. sărăcan.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ÎRACAN s. m. v. sărăcan.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎRACAN s. m. v. sărăcan.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
SĂRACAN, -Ă adj., s. m. și f. v. sărăcan.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SĂRACAN, -Ă adj., s. m. și f. v. sărăcan.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂRĂCAN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și f. (Pop.) 1. S. m. și f. Om sărac (1), nevoiaș. 2. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărac (7). [Var.: săracan, -ă, sireican, -ă s. m. și f., aracan, iracan, îracan s. m.] – Sărac + suf. -an. Cf. săraca-mi [de mine].
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de cata
- acțiuni
SĂRĂCAN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și f. (Pop.) 1. S. m. și f. Om sărac (1), nevoiaș. 2. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărac (7). [Var.: săracan, -ă, sireican, -ă s. m. și f., aracan, iracan, îracan s. m.] – Sărac + suf. -an. Cf. săraca-mi [de mine].
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
SIREICAN, -Ă adj., s. m. și f. v. sărăcan.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SIREICAN, -Ă adj., s. m. și f. v. sărăcan.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
iracan sm vz sărăcan
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îracan sm[1] vz sărăcan modificată
- În original sn, dar la trimitere figurează sm. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îracande s vz sărăcan
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îrăcan sm vz sărăcan
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
săracan sm vz sărăcan
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sărăcan, ~ă smf [At: CREANGĂ, O. 33 / V: sărac~, serac~[1] sn, sireic~ smf, arac~, ărac~, irac~, îrac~ sm / Pl: ~i, ~e / E: sărac + -an, cf săraca-mi de mine] (Pop; uneori cu sens afectiv) 1-3 Om sărac (7, 9, 12). corectat(ă)
- În original incorect accentuat: seracan — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
seracan sm vz sărăcan[1] corectat(ă)
- În original, tipărit: vz săracan, care te trimite la cuv. sărăcan, unde este consemnată varianta de față — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sireican, ~ă smf vz sărăcan
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎRACA interj. v. îracan.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎRACA interj. v. îracan.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ÎRACAN interj. (Popular, și în forma îraca, numai în expr.) Îracan de mine! = săracul (săraca) de mine! bietul de mine! vai de mine! Î... ra... ca de mine și de mine! Dar nici atîta lucru nu știi? CREANGĂ, P. 322. – Variante: aracan (SBIERA, P. 9), îraca interj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂRĂCAN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și f. Om sărac. N-o lasă taică-său să ia un sărăcan. STANCU, D. 80. ◊ Expr. (Exprimînd compătimire) Sărăcan de mîne = vai de mine. V. îracan. De ce m-ați mai chemat, sărăcan de mine. ȘEZ. XII 39. (Cu pronunțare regională) Și tot eu, săracan de mine, voi căuta să te urmez la groapă, că doară n-ai pe nime pe lumea asta. CONTEMPORANUL, VII 527. Săracan de mine!... Ce-au pățit? ALECSANDRI, T. 349. – Variantă: sireican, -ă (CREANGĂ, P. 52) s. m. și f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SIREICAN, -Ă s. m. și f. v. sărăcan.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sireĭcánu V. sĭreacu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!sărăcan (pop.) s. m., pl. sărăcani
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sărăcan (pop.) adj. m., s. m., pl. sărăcani; f. sărăcană, pl. sărăcane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îracan interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sărăcan adj. m., s. m., pl. sărăcani; f. sg. sărăcană, pl. sărăcane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
îracaninterjecție
- Îracan de mine! = săracul (săraca) de mine! bietul de mine! vai de mine! DLRLC
- Î... ra... ca de mine și de mine! Dar nici atîta lucru nu știi? CREANGĂ, P. 322. DLRLC
-
sărăcană, sărăcanesubstantiv feminin sărăcan, sărăcanisubstantiv masculin
-
- N-o lasă taică-său să ia un sărăcan. STANCU, D. 80. DLRLC
- (Exprimând compătimire) Sărăcan (sau arăcan) de mine (și de mine)! = vai de mine (și de mine)! nenorocitul de mine! DLRLC NODEX
- De ce m-ați mai chemat, sărăcan de mine. ȘEZ. XII 39. DLRLC
- Și tot eu, săracan de mine, voi căuta să te urmez la groapă, că doară n-ai pe nime pe lumea asta. CONTEMPORANUL, VII 527. DLRLC
- Săracan de mine!... Ce-au pățit? ALECSANDRI, T. 349. DLRLC
-
-
etimologie:
- sărac + sufix -an. DEX '09
- săraca-mi [de mine]. DEX '09