13 definiții pentru apucătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apucătu sf [At: MUSTE, ap. LET. III, 26/2 / Pl: ~ri / E: apuca + -(ă)tură] 1 Prindere cu mâna. 2 (Înv) Însușire a unui lucru care nu-i aparține. 3 (Înv) Răpire. 4 (Înv) Jaf. 5 (Trs; rar) Avere. 6 (Trs; șîs) Om cu ~ Om bogat. 7 (Pop) Îndemânare. 8 (Pop; lpl) Înclinație. 9 (Pop; lpl) Maniere. 10 (Prt; lpl) Tertipuri. 11 (Pop) Boală acută. 12 (Pop) Durere de stomac. 13 (Îvp) Intoxicație (cu mercur).

APUCĂTÚRĂ, apucături, s. f. 1. Prindere cu mâna. Smuls dintr-o singură apucătură. 2. Fig. Deprindere, comportare (urâtă) a cuiva. – Apuca + suf. -ătură.

APUCĂTÚRĂ, apucături, s. f. 1. Prindere cu mâna. Smuls dintr-o singură apucătură. 2. Fig. Deprindere, comportare (urâtă) a cuiva. – Apuca + suf. -ătură.

APUCĂTÚRĂ, apucături, s. f. 1. Cuprindere cu mîna. A luat totul dintr-o singură apucătură. 2. Fig. (Mai ales la pl.) Deprindere, obicei (mai cu seamă rău); fel de a se purta; manieră. Luase, întru toate, apucăturile profesorului său. SLAVICI, O. I 93. Să-i zici Păsări-Lăți-Lungilă, mi se pare... mai potrivit cu năravul și apucăturile lui. CREANGĂ, P. 245. Are niște apucături de stăpînă care mă strîng de gît. ALECSANDRI, T. I 339.

APUCĂTÚRĂ, apucături, s. f. 1. Cuprindere cu mâna. Smuls dintr-o singură apucătură. 2. Fig. Fel de a se purta; deprindere, obicei (rău). – Din apuca + suf. -(ă)tură.

APUCĂTÚRĂ ~i f. 1) Cuprindere cu mâna. 2) fig. Deprindere rea. /a (se) apuca + suf. ~ătură

apucătură f. 1. luare în mână; 2. fig. purtare, chip de a fi: apucături bune, rele; 3. pop. cârcei, dureri spasmodice: suferă de apucătură.

apucătúră f., pl. ĭ. Mod de a apuca, prindere cu mîna: l-a trîntit dintr’o singură apucătură. Apucat, o boală, maĭ ales de copiĭ, caracterizată pin somn, spazmurĭ și convulsiunĭ. Fig. (maĭ ales la pl.). Obiceĭ, purtare care denotă caracteru, maĭ ales caracteru răŭ: apucăturĭ de hoț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apucătúră s. f., g.-d. art. apucătúrii; pl. apucătúri

apucătúră s. f., g.-d. art. apucătúrii; pl. apucătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APUCĂTÚRĂ s. v. abilitate, avere, avut, avuție, bogăție, bun, colică, crampă, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, mijloace, pricepere, situație, spasm, stare, știință, talent, ușurință.

APUCĂTÚRĂ s. (mai ales la pl.) 1. v. comportare. 2. v. tabiet. 3. v. fire.

apucătu s. v. ABILITATE. AVERE. AVUT. AVUȚIE. BOGĂȚIE. BUN. COLICĂ. CRAMPĂ. DESTOINICIE. DEXTERITATE. DIBĂCIE. INGENIOZITATE. ISCUSINȚĂ. ISTEȚIE. ISTEȚIME. ÎNDEMÎNARE. MIJLOACE. PRICEPERE. SITUAȚIE. SPASM. STARE. ȘTIINȚĂ. TALENT. UȘURINȚĂ.

APUCĂTU s. 1. (mai ales la pl.) comportament, comportare, conduită, deprindere, maniere (pl.), moravuri (pl.), năravuri (pl.), obiceiuri (pl.), purtare, (pop.) modă, (Transilv.) pont, (înv.) duh, (turcism înv.) talîm. (Ce sînt ~ile astea?) 2. (mai ales la pl.) deprindere, obicei, obișnuință, tabiet, (înv.) taifet. (Are ~ile lui zilnice.) 3. deprindere, fire, nărav, obicei, obișnuință, (Ban.) ogod.(I-am aflat ~.)

Intrare: apucătură
apucătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apucătu
  • apucătura
plural
  • apucături
  • apucăturile
genitiv-dativ singular
  • apucături
  • apucăturii
plural
  • apucături
  • apucăturilor
vocativ singular
plural

apucătură

  • 1. Prindere cu mâna.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cuprindere prindere 2 exemple
    exemple
    • Smuls dintr-o singură apucătură.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • A luat totul dintr-o singură apucătură.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Deprindere, comportare (urâtă) a cuiva.
    exemple
    • Luase, întru toate, apucăturile profesorului său. SLAVICI, O. I 93.
      surse: DLRLC
    • Să-i zici Păsări-Lăți-Lungilă, mi se pare... mai potrivit cu năravul și apucăturile lui. CREANGĂ, P. 245.
      surse: DLRLC
    • Are niște apucături de stăpînă care mă strîng de gît. ALECSANDRI, T. I 339.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Apuca + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09