15 definiții pentru apt

apt, ~ă a [At: DA / Pl: apți, -e / E: fr apte] Capabil.

APT, -Ă, apți, -te, adj. Care este potrivit, capabil, bun pentru..., sau să... – Din fr. apte, lat. aptus.

APT, -Ă, apți, -te, adj. Care este potrivit, capabil, bun pentru..., sau să... – Din fr. apte, lat. aptus.

APT, -Ă, apți, -te, adj. Potrivit, capabil, bun pentru... (sau să... ). Apt pentru serviciuI militar.

APT, -Ă, apți, -te, adj. Potrivit, capabil, bun (pentru..., sau să...). – Fr. apte (lat. lit. aptus).

apt adj. m., pl. apți; f. áptă, pl. ápte

apt adj. m., pl. apți; f. sg. áptă, pl. ápte

APT adj. bun, capabil, convenabil, potrivit, susceptibil. (~ pentru un anumit scop.)

APT, -Ă adj. Capabil; potrivit, bun (pentru un anumit lucru). [< fr. apte, cf. lat. aptus – convenabil, propriu la].

APT, -Ă adj. capabil; potrivit, bun (pentru). (< fr. apte, lat. aptus)

APT áptă (apți, ápte) 1) Care este bun sau potrivit pentru... 2) Care este în stare a săvârși ceva; capabil. ~ pentru muncă. /<fr. apte, lat. aptus

apt a. 1. capabil, destoinic; 2. Jur. care s’află în condițiunile cerute de lege: apt a contracta.

*apt, -ă adj. (lat. aptus). Capabil, în stare, care are aptitudine. Jur. Care e în condițiunile cerute de lege: apt să moștenească.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

APT adj. bun, capabil, convenabil, potrivit, susceptibil. (~ pentru un anumit scop.)

Intrare: apt
apt adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apt aptul aptă apta
plural apți apții apte aptele
genitiv-dativ singular apt aptului apte aptei
plural apți apților apte aptelor
vocativ singular
plural