12 definiții pentru inapt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INÁPT, -Ă, inapți, -te, adj. Nepotrivit pentru o anumită sarcină, slujbă etc.; lipsit de putere, de forța (fizică) de a face ceva. – Din fr. inapte.

INÁPT, -Ă, inapți, -te, adj. Nepotrivit pentru o anumită sarcină, slujbă etc.; lipsit de putere, de forța (fizică) de a face ceva. – Din fr. inapte.

inapt, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~pți, ~e / E: fr inapte] 1 Nepotrivit pentru o anumită sarcină, slujbă etc. 2 Lipsit de putere, de forța (fizică) de a face ceva.

INÁPT, -Ă, inapți, -te, adj. (Despre persoane) Care nu e apt pentru a face ceva, lipsit de puterea de a face ceva, nepotrivit pentru o anumită sarcină, slujbă etc. V. incapabil. Conform statutului, colectiviștii bătrîni, inapți pentru muncă, trebuie ajutați din jondul de ajutor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2825.

INÁPT, -Ă adj. Neapt, nepotrivit să facă ceva, să îndeplinească un serviciu, o sarcină etc. [< fr. inapte].

INÁPT, -Ă adj. nepotrivit să facă ceva, să îndeplinească un serviciu etc. (< fr. inapte)

INÁPT ~tă (~ți, ~te) Care nu este apt (să facă ceva); lipsit de aptitudini; incapabil. [Sil. in-apt] /<fr. inapte

*inápt, -ă adj. (in- și apt; fr. inapte. V. inept). Care n’are aptitudinĭ, incapabil: persoană inaptă la afacerĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!inápt (i-napt/in-apt) adj. m., pl. inápți; f. ináptă, pl. inápte

inapt adj. m. (sil. mf. in-) apt


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INÁPT adj. 1. incapabil, neapt. (~ de muncă.) 2. v. indisponibil.

INAPT adj. 1. incapabil, neapt. (~ de muncă.) 2. indisponibil. (Fotbalist ~ pentru joc.)

Intrare: inapt
inapt adjectiv
  • silabație: i-napt, in-apt
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inapt
  • inaptul
  • inaptu‑
  • inaptă
  • inapta
plural
  • inapți
  • inapții
  • inapte
  • inaptele
genitiv-dativ singular
  • inapt
  • inaptului
  • inapte
  • inaptei
plural
  • inapți
  • inapților
  • inapte
  • inaptelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inapt

  • 1. Nepotrivit pentru o anumită sarcină, slujbă etc.; lipsit de putere, de forța (fizică) de a face ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: incapabil neapt antonime: apt capabil un exemplu
    exemple
    • Conform statutului, colectiviștii bătrîni, inapți pentru muncă, trebuie ajutați din fondul de ajutor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2825.
      surse: DLRLC
  • surse: Sinonime

etimologie: