19 definiții pentru apropria


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apropria vt [At: (a. 1848) URICARIUL X, 15/33 / P: ~pri-a / V: ~pia2 / Pzi: ~iez / E: lat appropriare] 1 (Cdtp) A-și însuși un lucru (străin). 2 A adapta un lucru pentru un anumit scop Vz: acomoda.

APROPRIÁ, apropriez, vb. I. Tranz. 1. A-și însuși un lucru (străin). 2. A face ca un lucru să fie potrivit pentru un anumit scop. [Pr.: -pri-a] – Din fr. approprier, lat. appropriare.

APROPRÍA, apropriez, vb. I. Tranz. 1. A-și însuși un lucru (străin). 2. A face ca un lucru să fie potrivit pentru un anumit scop. [Pr.: -pri-a] – Din fr. approprier, lat. appropriare.

APROPRIÁ, apropriez, vb. I. Tranz. 1. (Construit cu dativul persoanei) A face propriu, al său; a-și însuși un lucru străin. [I. Heliade Radulescu] își atribuia și-și apropria toate evenimentele politice în general și revoluția de la 1848 în special. GHICA, S. A. 88. 2. (Urmat de determinări în dativ) A face ca ceva să fie propriu, potrivit, apt pentru un anumit scop. – Pronunțat: -pri-a.

APROPRÍA, apropriez, vb. I. Tranz. 1. A-și însuși un lucru (străin). 2. A face ca ceva să fie potrivit pentru un anumit scop. [Pr.: -pri-a] – Fr. approprier (lat. lit. appropriare).

APROPRIÁ vb. I. tr. 1. A-și însuși un lucru (străin). 2. A face (ceva) să devină potrivit pentru un scop anumit. [Pron. -pri-a, p.i., 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. approprier, cf. lat., it. appropriare].

APROPRIÁ vb. tr. 1. a-și însuși lucruri sau bunuri străine; a-și atribui. 2. a face să devină potrivit (pentru). (< fr. approprier, lat. appropriare)

A APROPRIÁ ~éz tranz. (mașini, instalații, întreprinderi etc.) A asigura cu proviziile necesare pentru funcționare sau pentru activitate; a alimenta. /<fr. approprier, lat. appropiare

aproprià v. a-și însuși (mai ales pe nedrept): își apropriază toate faptele mari (= fr. aproprier).

apropiá2 v vz apropria

*apropriéz v. tr. (lat. appropriare, fr. approprier). Pun mîna, îmĭ însușesc, mă fac stăpîn: îmĭ apropriez o moștenire (și fig.) o ideĭe. Potrivesc: cărțĭ apropriate mințiĭ copiilor. – Mulțĭ ignoranțĭ îl confundă cu a apropia. – Fals -piez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apropriá (a ~) (a-și însuși) (a-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 apropriáză, 1 pl. apropriém (-pri-em); ger. apropriínd (-pri-ind)

apropriá (a face propriu) vb. (sil. -pro-pri-a), ind. prez. 1 sg. apropriéz, 3 sg. și pl.apropriáză, 1 pl. apropriém (sil. -pri-em); ger. apropriínd (sil. -pri-ind)

apropria (i-a) (ind. prez. 1 sg. apropriez, 3 sg. și pl. apropriază, 1 pl. apropriem, ger. apropriind, part. apropriat) («a face propriu», «a-și însuși»)

apropriez (însușesc), -priam 1 imp., -priere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APROPRIÁ vb. a-și atribui, a-și însuși. (Își ~ ceva ce nu i se cuvine de drept.)

APROPRIÁ vb. v. adapta, potrivi.

apropria vb. v. ADAPTA. POTRIVI.

APROPRIA vb. a-și atribui, a-și însuși. (Își ~ ceva ce nu i se cuvine de drept.)

Intrare: apropria
  • silabație: a-pro-pri-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • apropria
  • apropriere
  • apropriat
  • apropriatu‑
  • apropriind
  • apropriindu‑
singular plural
  • apropria
  • apropriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • apropriez
(să)
  • apropriez
  • apropriam
  • apropriai
  • apropriasem
a II-a (tu)
  • apropriezi
(să)
  • apropriezi
  • apropriai
  • apropriași
  • apropriaseși
a III-a (el, ea)
  • apropria
(să)
  • aproprieze
  • apropria
  • aproprie
  • apropriase
plural I (noi)
  • apropriem
(să)
  • apropriem
  • apropriam
  • apropriarăm
  • apropriaserăm
  • apropriasem
a II-a (voi)
  • apropriați
(să)
  • apropriați
  • apropriați
  • apropriarăți
  • apropriaserăți
  • apropriaseți
a III-a (ei, ele)
  • apropria
(să)
  • aproprieze
  • apropriau
  • apropria
  • apropriaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apropria

  • 1. A-și însuși un lucru (străin).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: atribui însuși (vb.) un exemplu
    exemple
    • [I. Heliade Radulescu] își atribuia și-și apropria toate evenimentele politice în general și revoluția de la 1848 în special. GHICA, S. A. 88.
      surse: DLRLC
  • 2. A face ca un lucru să fie potrivit pentru un anumit scop.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: adapta potrivi

etimologie: