2 intrări
28 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
APOTEOZA, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană) A trece un erou sau un împărat în rândul zeilor. ♦ Fig. A aduce laude și onoruri excepționale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva). [Pr.: -te-o-] – Din fr. apothéoser.
APOTEOZA, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană) A trece un erou sau un împărat în rândul zeilor. ♦ Fig. A aduce laude și onoruri excepționale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva). [Pr.: -te-o-] – Din fr. apothéoser.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
apoteoza v [At: DA / P: ~te-o- / Pzi: -zez / E: apoteoză] 1 (Ant) A pune pe cineva în rândul zeilor Si: a zeifica. 2 (Fig) A aduce (cuiva) laude sau onoruri extraordinare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*APOTEOZA (-ozez) vb. tr. A preamări, a slăvi pe cineva [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
APOTEOZA, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană, cu privire la eroi și împărați) A pune în rîndul zeilor, a zeifica, a diviniza. După moarte, împăratul August a fost apoteozat. ♦ Fig. A aduce (cuiva) laude sau onoruri neobișnuite; a ridica în slavă (o persoană sau un eveniment). Nu sîntem, totuși, dintre acei care apoteozează trecutul nostru idilic. HOGAȘ, DR. II 171. – Pronunțat; -te-o-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APOTEOZA, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană) A pune un erou sau un împărat în rîndul zeilor; a diviniza. ♦ Fig. A aduce laude și onoruri neobișnuite, a ridica în slavă ceva sau pe cineva. [Pr.: -te-o-] – Fr. apothéoser.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
APOTEOZA vb. I. tr. (Ant.) A pune (un erou, un împărat) în rîndul zeilor; a zeifica, a diviniza. ♦ (Fig.) A lăuda exagerat, a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite. [< apoteoză].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APOTEOZA vb. tr. 1. (ant.) a trece în rândul zeilor; a deifica, a diviniza. 2. (fig.) a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite; a preamări, a slăvi. (< fr. apothéoser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
APOTEOZĂ, apoteoze, s. f. (În antichitatea greco-romană) Solemnitate, festivitate prin care un erou sau un împărat era zeificat. ♦ Fig. Onoruri extraordinare aduse cuiva; preamărire, slăvire, glorificare. [Pr.: -te-o-] – Din fr. apothéose, lat. apotheosis.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APOTEOZĂ, apoteoze, s. f. (În antichitatea greco-romană) Solemnitate, festivitate prin care un erou sau un împărat era zeificat. ♦ Fig. Onoruri extraordinare aduse cuiva; preamărire, slăvire, glorificare. [Pr.: -te-o-] – Din fr. apothéose, lat. apotheosis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
apoteoză sf [At: EMINESCU, N. 66 / Pl: ~ze / E: fr apothéose, lat apotheosis] 1 (Ant) Punere în rândul zeilor. 2 (Pex) Onoruri extraordinare acordate cuiva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*APOTEOZĂ (pl. -ze) 1 Preamărirea cuiva (a unui rege, erou) înfățișîndu-l ca un zeu ¶ 2 Slăvirea cuiva cu onoruri deosebite [fr. apothéose].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
APOTEOZĂ, apoteoze, s. f. (În antichitatea greco-Romană) Divinizare, trecere în rîndul zeilor (a unui erou sau a unui împărat); slăvire, preamărire. Ochii lui se extaziau ca de-o apoteoză. VLAHUȚĂ, O. A. UI 79. Acei pitici... aveau regii lor, purtau războaie, și poeții lor nu găseau în univers destule metafore... pentru apoteoza eroilor. EMINESCU, N 66. ♦ Fig. Preamărire a cuiva ajuns în culmea gloriei, prin acordare de onoruri extraordinare; încununare fastuoasă a unui eveniment. (Poetic) Atunci cînd oamenii acestui ținut se ivesc pe fondul albastru al munților din zare, lumea pare deodată o frescă, prin proporții, prin frumusețe, printr-o înfățișare totală de apoteoză. BOGZA. C. O. 280. – Pronunțat: -te-o-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APOTEOZĂ, apoteoze, s. f. (În antichitatea greco-romană) Divinizare a unui erou sau a unui împărat. ♦ Fig. Preamărire, slăvire, glorificare. [Pr.: -te-o-] – Fr. apothéose (lat. lit. apotheosis).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
APOTEOZĂ s.f. (Ant.) Trecere (a unui erou, a unui împărat) în rîndul zeilor; zeificare, divinizare. ♦ (Fig.) Onoruri extraordinare aduse cuiva; slăvire, glorificare. ♦ Denumire a scenelor finale cu caracter solemn și triumfal din opere sau balete; încheiere solemnă a unei piese muzicale. [< fr. apothéose, cf. lat., gr. apotheosis – trecere în rîndul zeilor].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APOTEOZĂ s. f. 1. (ant.) solemnitate de trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor. 2. (fig.) preamărire, slăvire, glorificare. 2. denumire a scenelor finale cu caracter solemn și triumfal din opere sau balete; încheiere solemnă a unei piese muzicale. (< fr. apothéose, lat., gr. apotheosis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
apoteoză f. 1. punerea în rândul zeilor: apoteoza lui Hercule; 2. fig. onoruri extraordinare acordate unui om în vieață sau după moarte: asistă chiar în vieață l’a sale apoteoze AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*apoteóză f., pl. e (vgr. apothéosis, d. theós, zeu). Punerea în rîndu zeilor, deificare, divinizare: apoteoza luĭ Ercule. Fig. Onorurĭ extraordinare făcute cuĭva.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*apoteozéz v. tr. (d. apoteoză; fr. apothéoser). Divinizez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
apoteoza (a ~) (rar) (desp. -te-o-) vb., ind. prez. 1 sg. apoteozez, 3 apoteozează; conj. prez. 1 sg. să apoteozez, 3 să apoteozeze corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
apoteoza (a ~) (rar) (-te-o-) vb., ind. prez. 3 apoteozează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
apoteoza vb. (sil. -te-o-), ind. prez. 1 sg. apoteozez, 3 sg. și pl. apoteozează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apoteoză (desp. -te-o-) s. f., g.-d. art. apoteozei; pl. apoteoze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
apoteoză (-te-o-) s. f., g.-d. art. apoteozei; pl. apoteoze
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
apoteoză s. f. (sil. -te-o-), g.-d. art. apoteozei; pl. apoteoze
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apoteoză, -ze.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
APOTEOZA vb. v. cinsti, cânta, diviniza, elogia, glorifica, lăuda, mări, omagia, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi, venera.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apoteoza vb. v. CINSTI. CÎNTA. DIVINIZA. ELOGIA. GLORIFICA. LĂUDA. MĂRI. OMAGIA. PREAMĂRI. PREASLĂVI. PROSLĂVI. SLĂVI. VENERA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APOTEOZĂ s. v. divinizare, elogiere, glorificare, laudă, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apoteoză s. v. DIVINIZARE. ELOGIERE. GLORIFICARE. LAUDĂ. LĂUDARE. MĂRIRE. PREAMĂRIRE. PREASLĂVIRE. PROSLĂVIRE. SLAVĂ. SLĂVIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -te-o-za
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
- silabație: -te-o-ză
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
apoteoza, apoteozezverb
- 1. (La greco-romani) A trece un erou sau un împărat în rândul zeilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- După moarte, împăratul August a fost apoteozat. DLRLC
- 1.1. A aduce laude și onoruri excepționale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Nu sîntem, totuși, dintre acei care apoteozează trecutul nostru idilic. HOGAȘ, DR. II 171. DLRLC
-
-
etimologie:
- apothéoser DEX '09 DEX '98 DN
apoteoză, apoteozesubstantiv feminin
- 1. (La greco-romani) Solemnitate, festivitate prin care un erou sau un împărat era zeificat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: divinizare zeificare
- Ochii lui se extaziau ca de-o apoteoză. VLAHUȚĂ, O. A. III 79. DLRLC
- Acei pitici... aveau regii lor, purtau războaie, și poeții lor nu găseau în univers destule metafore... pentru apoteoza eroilor. EMINESCU, N 66. DLRLC
- 1.1. Onoruri extraordinare aduse cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: glorificare preamărire slăvire
- Atunci cînd oamenii acestui ținut se ivesc pe fondul albastru al munților din zare, lumea pare deodată o frescă, prin proporții, prin frumusețe, printr-o înfățișare totală de apoteoză. BOGZA. C. O. 280.
-
- 1.2. Denumire a scenelor finale cu caracter solemn și triumfal din opere sau balete; încheiere solemnă a unei piese muzicale. DN
-
etimologie:
- apothéose DEX '09 DEX '98 DN
- apotheosis DEX '09 DEX '98 DN