2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apostat, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 127/2 / V: (înv) ~a / Pl: ~ați, ~e / E: lat apostata, gr ὰποστάτης, fr apostat] 1-2 smf, a (Persoană) care a săvârșit o apostazie Cf renegat. 3 a (Pex) Răzvrătit (împotriva autorității statului) Si: rebel.

APOSTÁT, -Ă, apostați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a săvârșit o apostazie (1); p. ext. răzvrătit, rebel. – Din fr. apostat, lat. apostata.

APOSTÁT, -Ă, apostați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a săvârșit o apostazie (1); p. ext. răzvrătit, rebel. – Din fr. apostat, lat. apostata.

APOSTÁT, -Ă, apostați, -te, adj. 1. Care a renunțat la credința religioasă (mai ales la religia creștină), care a săvîrșit o apostazie. ◊ (Substantivat) Iulian apostatul. 2. Care și-a schimbat convingerile anterioare; p. ext. răzvrătit, rebel. Plîngi, copilă? – C-o privire umedă și rugătoare Poți din nou zdrobi și frînge apostat-inima mea. EMINESCU, O. I 30. Ea un înger ce se roagă – El un demon ce visează; Ea o inimă de aur – El un suflet apostat. EMINESCU, O. I 50.

APOSTÁT, -Ă, apostați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care a săvârșit o apostazie. 2. Care și-a schimbat convingerile anterioare; p. ext. răzvrătit, rebel. – Fr. apostat (lat. lit. apostata).

APOSTÁT, -Ă adj. (adesea s.) 1. Care a renunțat la convingerile anterioare.; (p. ext.) răzvrătit. [< fr. apostat, cf. gr. apostates – rebel].

APOSTÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care a săvârșit o apostazie. (< fr. apostat, lat. apostata, gr. apostates)

APOSTÁT ~ți m. Persoană care a săvârșit o apostazie. /<fr. apostat, lat. apostata

apostat a. și m. 1. care s’a lepădat de religiune sau de un principiu; 2. fig. poți din nou sdrobi și frânge apostat inima mea EM.

*apostát, -ă adj. (vgr. apostátes). Renegat, care s’a lepădat de religiune saŭ de un principiŭ: împăratu Ĭulian Apostatu. V. prestîpnic.

Iulian (Apostatul) m. împărat roman, născut creștin, se făcu păgân și persecută pe creștini (361-363).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apostát adj. m., s. m., pl. apostáți; adj. f., s. f. apostátă, pl. apostáte

apostát s. m., adj. m., pl. apostáți; f. sg. apostátă, pl. apostáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APOSTÁT adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, renegat, revoltat.

apostat adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

apostát (apostátă), adj. – Care a săvîrșit o apostazie; răzvrătit, rebel. Ngr. ἀποστάτης (sec. XVII, cf. Gáldi 151), și mai tîrziu din fr. apostat.Der. apostazie, s. f., din fr.; apostazia, vb. (a renunța, a renega).

Intrare: apostat (adj.)
apostat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apostat
  • apostatul
  • apostatu‑
  • aposta
  • apostata
plural
  • apostați
  • apostații
  • apostate
  • apostatele
genitiv-dativ singular
  • apostat
  • apostatului
  • apostate
  • apostatei
plural
  • apostați
  • apostaților
  • apostate
  • apostatelor
vocativ singular
plural
Intrare: apostat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apostat
  • apostatul
  • apostatu‑
plural
  • apostați
  • apostații
genitiv-dativ singular
  • apostat
  • apostatului
plural
  • apostați
  • apostaților
vocativ singular
  • apostatule
  • apostate
plural
  • apostaților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apostat, -ă apostat (2) apostată

  • 1. (Persoană) care a săvârșit o apostazie.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 un exemplu
    exemple
    • Iulian apostatul.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Care și-a schimbat convingerile anterioare.
      exemple
      • Plîngi, copilă? – C-o privire umedă și rugătoare Poți din nou zdrobi și frînge apostat-inima mea. EMINESCU, O. I 30.
        surse: DLRLC
      • Ea un înger ce se roagă – El un demon ce visează; Ea o inimă de aur – El un suflet apostat. EMINESCU, O. I 50.
        surse: DLRLC

etimologie: