14 definiții pentru apostat (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apostat, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 127/2 / V: (înv) ~a / Pl: ~ați, ~e / E: lat apostata, gr ὰποστάτης, fr apostat] 1-2 smf, a (Persoană) care a săvârșit o apostazie Cf renegat. 3 a (Pex) Răzvrătit (împotriva autorității statului) Si: rebel.

APOSTÁT, -Ă, apostați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a săvârșit o apostazie (1); p. ext. răzvrătit, rebel. – Din fr. apostat, lat. apostata.

APOSTÁT, -Ă, apostați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a săvârșit o apostazie (1); p. ext. răzvrătit, rebel. – Din fr. apostat, lat. apostata.

APOSTÁT, -Ă, apostați, -te, adj. 1. Care a renunțat la credința religioasă (mai ales la religia creștină), care a săvîrșit o apostazie. ◊ (Substantivat) Iulian apostatul. 2. Care și-a schimbat convingerile anterioare; p. ext. răzvrătit, rebel. Plîngi, copilă? – C-o privire umedă și rugătoare Poți din nou zdrobi și frînge apostat-inima mea. EMINESCU, O. I 30. Ea un înger ce se roagă – El un demon ce visează; Ea o inimă de aur – El un suflet apostat. EMINESCU, O. I 50.

APOSTÁT, -Ă, apostați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care a săvârșit o apostazie. 2. Care și-a schimbat convingerile anterioare; p. ext. răzvrătit, rebel. – Fr. apostat (lat. lit. apostata).

APOSTÁT, -Ă adj. (adesea s.) 1. Care a renunțat la convingerile anterioare.; (p. ext.) răzvrătit. [< fr. apostat, cf. gr. apostates – rebel].

APOSTÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care a săvârșit o apostazie. (< fr. apostat, lat. apostata, gr. apostates)

APOSTÁT ~ți m. Persoană care a săvârșit o apostazie. /<fr. apostat, lat. apostata

apostat a. și m. 1. care s’a lepădat de religiune sau de un principiu; 2. fig. poți din nou sdrobi și frânge apostat inima mea EM.

Iulian (Apostatul) m. împărat roman, născut creștin, se făcu păgân și persecută pe creștini (361-363).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apostát adj. m., s. m., pl. apostáți; adj. f., s. f. apostátă, pl. apostáte

apostát s. m., adj. m., pl. apostáți; f. sg. apostátă, pl. apostáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APOSTÁT adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, renegat, revoltat.

apostat adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT.

Intrare: apostat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apostat
  • apostatul
  • apostatu‑
plural
  • apostați
  • apostații
genitiv-dativ singular
  • apostat
  • apostatului
plural
  • apostați
  • apostaților
vocativ singular
  • apostatule
  • apostate
plural
  • apostaților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apostat, -ă apostat (2) apostată

  • 1. (Persoană) care a săvârșit o apostazie.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 un exemplu
    exemple
    • Iulian apostatul.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Care și-a schimbat convingerile anterioare.
      exemple
      • Plîngi, copilă? – C-o privire umedă și rugătoare Poți din nou zdrobi și frînge apostat-inima mea. EMINESCU, O. I 30.
        surse: DLRLC
      • Ea un înger ce se roagă – El un demon ce visează; Ea o inimă de aur – El un suflet apostat. EMINESCU, O. I 50.
        surse: DLRLC

etimologie: