Definiția cu ID-ul 406564:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
apostat (apostată), adj. – Care a săvîrșit o apostazie; răzvrătit, rebel. Ngr. ἀποστάτης (sec. XVII, cf. Gáldi 151), și mai tîrziu din fr. apostat. – Der. apostazie, s. f., din fr.; apostazia, vb. (a renunța, a renega).