15 definiții pentru apostat (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APOSTÁT, -Ă, apostați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a săvârșit o apostazie (1); p. ext. răzvrătit, rebel. – Din fr. apostat, lat. apostata.

apostat, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 127/2 / V: (înv) ~a / Pl: ~ați, ~e / E: lat apostata, gr ὰποστάτης, fr apostat] 1-2 smf, a (Persoană) care a săvârșit o apostazie Cf renegat. 3 a (Pex) Răzvrătit (împotriva autorității statului) Si: rebel.

APOSTÁT, -Ă, apostați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a săvârșit o apostazie (1); p. ext. răzvrătit, rebel. – Din fr. apostat, lat. apostata.

APOSTÁT, -Ă, apostați, -te, adj. 1. Care a renunțat la credința religioasă (mai ales la religia creștină), care a săvîrșit o apostazie. ◊ (Substantivat) Iulian apostatul. 2. Care și-a schimbat convingerile anterioare; p. ext. răzvrătit, rebel. Plîngi, copilă? – C-o privire umedă și rugătoare Poți din nou zdrobi și frînge apostat-inima mea. EMINESCU, O. I 30. Ea un înger ce se roagă – El un demon ce visează; Ea o inimă de aur – El un suflet apostat. EMINESCU, O. I 50.

APOSTÁT, -Ă, apostați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care a săvîrșit o apostazie. 2. Care și-a schimbat convingerile anterioare; p. ext. răzvrătit, rebel. – Fr. apostat (lat. lit. apostata).

APOSTÁT, -Ă adj. (adesea s.) 1. Care a renunțat la convingerile anterioare.; (p. ext.) răzvrătit. [< fr. apostat, cf. gr. apostates – rebel].

APOSTÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care a săvârșit o apostazie. (< fr. apostat, lat. apostata, gr. apostates)

apostat a. și m. 1. care s’a lepădat de religiune sau de un principiu; 2. fig. poți din nou sdrobi și frânge apostat inima mea EM.

*apostát, -ă adj. (vgr. apostátes). Renegat, care s’a lepădat de religiune saŭ de un principiŭ: împăratu Ĭulian Apostatu. V. prestîpnic.

Iulian (Apostatul) m. împărat roman, născut creștin, se făcu păgân și persecută pe creștini (361-363).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

apostat adj. m., s. m., pl. apostați; adj. f., s. f. apostată, pl. apostate

apostát s. m., adj. m., pl. apostáți; f. sg. apostátă, pl. apostáte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

APOSTÁT adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, renegat, revoltat.

apostat adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

apostát (apostátă), adj. – Care a săvîrșit o apostazie; răzvrătit, rebel. Ngr. ἀποστάτης (sec. XVII, cf. Gáldi 151), și mai tîrziu din fr. apostat.Der. apostazie, s. f., din fr.; apostazia, vb. (a renunța, a renega).

Intrare: apostat (adj.)
apostat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apostat
  • apostatul
  • apostatu‑
  • aposta
  • apostata
plural
  • apostați
  • apostații
  • apostate
  • apostatele
genitiv-dativ singular
  • apostat
  • apostatului
  • apostate
  • apostatei
plural
  • apostați
  • apostaților
  • apostate
  • apostatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

apostat, apostațisubstantiv masculin
aposta, apostatesubstantiv feminin
apostat, apostaadjectiv

  • 1. (Persoană) care a săvârșit o apostazie. DEX '09 DLRLC MDN '00
    • format_quote Iulian apostatul. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Care și-a schimbat convingerile anterioare. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Plîngi, copilă? – C-o privire umedă și rugătoare Poți din nou zdrobi și frînge apostat-inima mea. EMINESCU, O. I 30. DLRLC
      • format_quote Ea un înger ce se roagă – El un demon ce visează; Ea o inimă de aur – El un suflet apostat. EMINESCU, O. I 50. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.