17 definiții pentru apoplexie apoplixie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apoplexie sf [At: (a. 1725) MAG. IST. IV, 134/21 / V: (înv) ~lix~ / Pl: ~ii / E: fr apoplexie, lat apoplexia] 1 (Med) Paralizie mai mult ori mai puțin completă, pricinuită de o hemoragie cerebrală Si: (pop) dambla, gută. 2 (Pop; îs) ~ trăsnitoare (sau fulgerătoare) Apoplexie care provoacă moartea imediată.

APOPLEXÍE, apoplexii, s. f. 1. Pierdere bruscă a cunoștinței și a sensibilității, cauzată de obicei de o hemoragie cerebrală; atac, dambla, ictus apoplectic. 2. Concentrare bruscă de sânge într-un organ. – Din fr. apoplexie, lat. apoplexia.

APOPLEXÍE, apoplexii, s. f. 1. Pierdere bruscă a cunoștinței și a sensibilității, cauzată de obicei de o hemoragie cerebrală; atac, dambla, ictus apoplectic. 2. Concentrare bruscă de sânge într-un organ. – Din fr. apoplexie, lat. apoplexia.

APOPLEXÍE, apoplexii, s. f. Suprimare subită a funcției unui organ, cauzată de o hemoragie sau de astuparea unui vas capilar. V. dambla. Apoplexie cerebrală. ◊ Unchiu- tău Panait este foarte greu bolnav; l-a lovit iar apoplexia și doctorii nu mai dau nici o speranță de scăpare. CARAGIALE, O. II 145. ◊ (Învechit) Apoplexie trăsnitoare v. trăsnitor.

APOPLEXÍE, apoplexii, s. f. Suprimare subită a funcției unui organ, cauzată de o hemoragie sau de astuparea unui vas capilar. – Fr. apoplexie (lat. lit. apoplexia).

APOPLEXÍE s.f. Suprimare subită a funcțiilor unui organ, a mișcării și a sensibilității, cauzată de o hemoragie cerebrală sau de astuparea unui vas capilar, fără ca respirația și circulația să fie întrerupte. [Gen. -iei. / < fr. apoplexie, cf. lat., gr. apoplexia].

APOPLEXÍE s. f. 1. pierdere totală a cunoștinței, provocată de ruptura unui vas din creier, urmată de hemoragie. 2. boală a plantelor datorată căldurilor excesive, ducând la uscarea lor bruscă. (< fr. apoplexie, lat., gr. apoplexia)

APOPLEXÍE, apoplexii, s.f. Pierdere bruscă a cunoștinței și a posibilității de mișcare, datorată în special unei hemoragii cerebrale.

APOPLEXÍE ~i f. Stare patologică care constă în pierderea bruscă a cunoștinței, cauzată de o hemoragie cerebrală. [G.-D. apoplexiei; Sil. -po-ple-] /<fr. apoplexie, lat. apoplexia

apoplexie f. dambla, boală care aduce o pierdere neașteptată (în total sau în parte) a simțirilor și a mișcării, rezultând mai întotdeauna din urcarea sângelui la cap: atac de apoplexie.

*apoplexíe f. (vgr. apoplexía. V. emiplexie. Med. Dambla, cataroĭ, o boală care suspendă îndată simțu și mișcarea (din pricina grămădiriĭ de sînge la creĭer) și nu lasă de cît respirațiunea și circulațiunea (paralizie) saŭ chear ucide pe loc. Congestiune la plămînĭ saŭ la alt organ.

apoplixie sf vz apoplexie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apoplexíe (-po-ple-) s. f., art. apoplexía, g.-d. art. apoplexíei; pl. apoplexíi, art. apoplexíile

apoplexíe s. f., (sil. -ple-), art. apoplexía, g.-d. art. apoplexíei; pl. apoplexíi, art. apoplexíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APOPLEXÍE s. (MED.) ictus apoplectic, (pop.) atac, dambla, (înv. și reg.) cataroi, (reg.) șlag, (prin Transilv.) gută.

APOPLEXIE s. (MED.) ictus apoplectic, (pop.) atac, dambla, (înv. și reg.) cataroi, (reg.) șlag, (prin Transilv.) gută.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

apoplexíe (apoplexíi), s. f. – Atac cerebral, dambla. Ngr. ἀποπληξία (sec. XVII) și mai tîrziu din fr. apoplexie.Der. (din fr.) apoplectic, adj.

Intrare: apoplexie
apoplexie substantiv feminin
  • silabație: a-po-ple-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apoplexie
  • apoplexia
plural
  • apoplexii
  • apoplexiile
genitiv-dativ singular
  • apoplexii
  • apoplexiei
plural
  • apoplexii
  • apoplexiilor
vocativ singular
plural
apoplixie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apoplixie
  • apoplixia
plural
  • apoplixii
  • apoplixiile
genitiv-dativ singular
  • apoplixii
  • apoplixiei
plural
  • apoplixii
  • apoplixiilor
vocativ singular
plural

apoplexie apoplixie

  • 1. Pierdere bruscă a cunoștinței și a sensibilității, cauzată de obicei de o hemoragie cerebrală; ictus apoplectic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: atac dambla 2 exemple
    exemple
    • Apoplexie cerebrală.
      surse: DLRLC
    • Unchiu-tău Panait este foarte greu bolnav; l-a lovit iar apoplexia și doctorii nu mai dau nici o speranță de scăpare. CARAGIALE, O. II 145.
      surse: DLRLC
    • 1.1. învechit Apoplexie trăsnitoare.
      surse: DLRLC
  • 2. Concentrare bruscă de sânge într-un organ.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. Boală a plantelor datorată căldurilor excesive, ducând la uscarea lor bruscă.
    surse: MDN '00

etimologie: