apoplexie sf [At: (a. 1725) MAG. IST. IV, 134/21 / V: (înv) ~lix~ / Pl: ~ii / E: fr apoplexie, lat apoplexia] 1 (Med) Paralizie mai mult ori mai puțin completă, pricinuită de o hemoragie cerebrală Si: (pop) dambla, gută. 2 (Pop; îs) ~ trăsnitoare (sau fulgerătoare) Apoplexie care provoacă moartea imediată.