17 definiții pentru apologie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APOLOGÍE, apologii, s. f. 1. Elogiu, laudă ferventă (și adesea exagerată) adusă unei persoane, unei idei etc.; apărare (servilă și interesată) a cuiva sau a ceva. 2. Discurs, scriere care face apologia (1) cuiva sau a ceva. – Din fr. apologie, lat. apologia.

APOLOGÍE, apologii, s. f. 1. Elogiu, laudă ferventă (și adesea exagerată) adusă unei persoane, unei idei etc.; apărare (servilă și interesată) a cuiva sau a ceva. 2. Discurs, scriere care face apologia (1) cuiva sau a ceva. – Din fr. apologie, lat. apologia.

apologie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr apologie, lat apologia] 1-2 Scriere sau discurs de apărare a cuiva (împotriva unor învinuiri). 3 (Pex) Laudă (aprinsă) a meritelor cuiva sau a ceva.

APOLOGÍE, apologii, s. f. Laudă aprinsă, ridicare în slavă a cuiva sau a ceva; apărare (servilă și interesată) a cuiva sau a ceva. În propaganda socialiștilor de dreapta – acești înrăiți dușmani ai socialismului – apologia războiului ocupă un loc de frunte. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 46. ◊ Expr. A face apologia (unei persoane, unei epoci, unei concepții etc.) = a lăuda. ♦ Discurs sau scriere de apărare a cuiva sau a ceva. Apologia lui Socrate.

APOLOGÍE, apologii, s. f. Laudă aprinsă, ridicare în slavă a cuiva sau a ceva; apărare (servilă și interesată) a cuiva sau a ceva. ♦ Discurs, scriere de apărare a cuiva sau a ceva. – Fr. apologie (lat. lit. apologia).

APOLOGÍE s.f. Laudă exagerată, ridicare în slăvi, apărare servilă și interesată. ♦ Scriere, cuvântare prin care se ia apărarea cuiva sau a ceva (mai ales ca răspuns unor învinuiri). [Gen. -iei. / < fr. apologie, it., lat., gr. apologia].

APOLOGÍE s. f. 1. laudă exagerată, apărare servilă și interesată; apologetism. 2. scriere, cuvântare prin care se ia apărarea cuiva sau a ceva. (< fr. apologie, lat., gr. apologia)

APOLOGÍE ~i f. Laudă exagerată, ridicare în slăvi, susținere servilă și interesată a cuiva sau a ceva. [G.-D. apologiei] /<fr. apologie, lat. apologia

apologie f. discurs de apărare sau de justificare.

*apologíe f. (vgr. apología). Discurs de apărare saŭ de justificare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apologíe s. f., art. apología, g.-d. art. apologíei; pl. apologíi, art. apologíile

apologíe s. f., art. apología, g.-d. art. apologíei; pl. apologíi, art. apologíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

apologie (gr. apologia, din apo „despre” + logos „vorbire”, „cuvântare”), aplicație compozițională în primul rând a antiparastazei, și anume un discurs sau o scriere în care se ia apărarea, aducându-i-se laude, unui personaj important, sau chiar ilustru (A): „Vanini fu totuși acuzat de ateism, judecat și osândit la moarte. Dușmanii lui triumfară. Pe ce a fost întemeiată această condamnare? Evident că ideile acuzatului despre Dumnezeu nu puteau servi drept bază. Ce se întâmplase însă? Cum Vanini practica și medicina, se găsi la el o broască mare vie, într-un vas cu apă... Nenorocitul popă fu acuzat de vrăjitorie; se spunea că acea broască este Dumnezeul la care se închina Vanini. Un secol după executarea acestuia, un savant numit La Craze a tipărit o broșură în care a încercat să dezvinovățească pe Vanini. Dar cum nimeni nu se interesează de un biet popă napolitan mort cu o sută de ani în urmă, această apologie n-a fost citită de nimeni”. (Voltaire). V. și Apologia lui Socrate de Platon.

APOLOGIE (< fr. apologie < lat. gr. apologia, apărare) În antichitatea greacă, prin apologie se înțelegea discursul rostit dinaintea unui tribunal de acuzatul însuși sau de avocatul său în favoarea acestuia. Cu vremea, sfera cuvîntului s-a lărgit, cuprinzând orice scriere în care se urmărește apărarea, uneori chiar elogierea unei idei, doctrine, clase sociale sau persoane. Termenul este folosit și ca titlu al unor opere (Apologia lui Socrate de Platon, Apologia lui Socrate de Xenofon, Apologia lui Palomede de Gorgias etc.).

Intrare: apologie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apologie
  • apologia
plural
  • apologii
  • apologiile
genitiv-dativ singular
  • apologii
  • apologiei
plural
  • apologii
  • apologiilor
vocativ singular
plural

apologie

  • 1. Elogiu, laudă ferventă (și adesea exagerată) adusă unei persoane, unei idei etc.; apărare (servilă și interesată) a cuiva sau a ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: apologetism panegiric (s. n.) antonime: calomnie un exemplu
    exemple
    • În propaganda socialiștilor de dreapta – acești înrăiți dușmani ai socialismului – apologia războiului ocupă un loc de frunte. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 46.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A face apologia (unei persoane, unei epoci, unei concepții etc.) = lăuda
      surse: DLRLC
  • 2. Discurs, scriere care face apologia cuiva sau a ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Apologia lui Socrate.
      surse: DLRLC

etimologie: