14 definiții pentru apicultor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apicultor, ~oare smf, a [At: DA / A: (Trs) -cui~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr apiculteur] 1-2 (Persoană) care se îndeletnicește cu creșterea albinelor Si: prisăcar, stupar.

APICULTÓR, -OÁRE, apicultori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu apicultura; albinar, prisăcar, stupar. – Din fr. apiculteur.

APICULTÓR, -OÁRE, apicultori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu apicultura; albinar, prisăcar, stupar. – Din fr. apiculteur.

APICULTÓR, -OÁRE, apicultori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu apicultura. V. prisăcar, stupar. [Gospodăria agricolă colectivă se obligă] să ridice necontenit calificarea membrilor gospodăriei colective, înlesnindu-le pregătirea pentru funcțiunile de brigadieri, contabili, agronomi, zootehnicieni, tractoriști, apicultori. STAT. GOSP. AGR. 17.

APICULTÓR, -OÁRE, apicultori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu apicultura. – După fr. apiculteur.

APICULTÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care se ocupă cu apicultura. [< fr. apiculteur, cf. it. apicultore < lat. apis – albină, cultor – cultivator].

APICULTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care se ocupă cu apicultura. (< fr. apiculteur)

APICULTÓR ~i m. Persoană care se ocupă cu apicultura; prisăcar; stupar. /<fr. apiculteur

*apicultór, -oáre s. (lat. apis, albină, și cultor, cultivator). Care crește albinele, albinar, prisăcar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apicultór s. m., pl. apicultóri

apicultór s. m., pl. apicultóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APICULTÓR s. albinar, prisăcar, stupar, (înv. și reg.) mierar. (~ul se ocupă cu creșterea albinelor.)

APICULTOR s. albinar, prisăcar, stupar, (înv. și reg.) mierar. (~ se ocupă cu creșterea albinelor.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

API- „albină, de albină, albinărit”. ◊ L. apis „albină” > fr. api-, it. id., engl. id. > rom. api-.~col (v. -col1), adj., care se referă la creșterea albinelor; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., persoană care se ocupă cu apicultura; ~cultură (v. -cultură), s. f., știință care studiază creșterea albinelor; ~form (v. -form), adj., în formă de albină; ~fug (v. -fug), adj., s. n., (preparat) folosit ca mijloc de protecție contra albinelor; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a produselor apicole în scop terapeutic; ~vor (v. -vor), adj., care distruge sau care devorează albinele.

Intrare: apicultor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apicultor
  • apicultorul
  • apicultoru‑
plural
  • apicultori
  • apicultorii
genitiv-dativ singular
  • apicultor
  • apicultorului
plural
  • apicultori
  • apicultorilor
vocativ singular
  • apicultorule
plural
  • apicultorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apicultor, -oare apicultoare apicultor

  • 1. Persoană care se ocupă cu apicultura.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: albinar mierar prisăcar stupar un exemplu
    exemple
    • [Gospodăria agricolă colectivă se obligă] să ridice necontenit calificarea membrilor gospodăriei colective, înlesnindu-le pregătirea pentru funcțiunile de brigadieri, contabili, agronomi, zootehnicieni, tractoriști, apicultori. STAT. GOSP. AGR. 17.
      surse: DLRLC

etimologie: