17 definiții pentru apicultor

apicultór, -oáre smf, a [At: DA / A: (Trs) -cui- / Pl: ~i, -oare / E: fr apiculteur] 1-2 (Persoană) care se îndeletnicește cu creșterea albinelor Si: prisăcar, stupar.

APICULTÓR, -OÁRE, apicultori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu apicultura; albinar, prisăcar, stupar. – Din fr. apiculteur.

APICULTÓR, -OÁRE, apicultori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu apicultura; albinar, prisăcar, stupar. – Din fr. apiculteur.

APICULTÓR, -OÁRE, apicultori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu apicultura. V. p r i s ă c a r, s t u p a r. [Gospodăria agricolă colectivă se obligă] să ridice necontenit calificarea membrilor gospodăriei colective, înlesnindu-le pregătirea pentru funcțiunile de brigadieri, contabili, agronomi, zootehnicieni, tractoriști, apicultori. STAT. GOSP. AGR. 17.

APICULTÓR, -OÁRE, apicultori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu apicultura. – După fr. apiculteur.

apicultór s. m., pl. apicultóri

apicultór s. m., pl. apicultóri

APICULTÓR s. albinar, prisăcar, stupar, (înv. și reg.) mierar. (~ul se ocupă cu creșterea albinelor.)

APICULTÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care se ocupă cu apicultura. [< fr. apiculteur, cf. it. apicultore < lat. apis – albină, cultor – cultivator].

APICULTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care se ocupă cu apicultura. (< fr. apiculteur)

APICULTÓR ~i m. Persoană care se ocupă cu apicultura; prisăcar; stupar. /<fr. apiculteur

*apicultór, -oáre s. (lat. apis, albină, și cultor, cultivator). Care crește albinele, albinar, prisăcar.

apicultoáre s. f., g.-d. art. apicultoárei; pl. apicultoáre

apicultoáre s. f., g.-d, art. apicultoárei; pl. apicultoáre


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

APICULTÓR s. albinar, prisăcar, stupar, (înv. și reg.) mierár. (~ se ocupă cu creșterea albinelor.)

API- „albină, de albină, albinărit”. ◊ L. apis „albină” > fr. api-, it. id., engl. id. > rom. api-.~col (v. -col1), adj., care se referă la creșterea albinelor; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., persoană care se ocupă cu apicultura; ~cultură (v. -cultură), s. f., știință care studiază creșterea albinelor; ~form (v. -form), adj., în formă de albină; ~fug (v. -fug), adj., s. n., (preparat) folosit ca mijloc de protecție contra albinelor; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a produselor apicole în scop terapeutic; ~vor (v. -vor), adj., care distruge sau care devorează albinele.

Intrare: apicultor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apicultor apicultorul
plural apicultori apicultorii
genitiv-dativ singular apicultor apicultorului
plural apicultori apicultorilor
vocativ singular
plural