15 definiții pentru albinar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

albinár sm [At: MARIAN, INS. 191 / Pl: ~i / E: albină + -ar] 1 (Pop) Apicultor. 2 (Orn) Prigoare (Merops apiaster).

ALBINÁR, albinari, s. m. 1. (Pop.) Apicultor. 2. (Ornit.) Prigorie. – Albină + suf. -ar.

ALBINÁR, albinari, s. m. 1. (Pop.) Apicultor. 2. (Ornit.) Prigoare. – Albină + suf. -ar.

ALBINÁR, albinari, s. m. (Popular) Prisăcar.

ALBINÁR, albinari, s. m. 1. (Pop.) Prisăcar. 2. (Ornit.) Albinărel. – Din albină + suf. -ar.

ALBINÁR ~i m. Persoană care se ocupă cu albinăritul; prisăcar; stupar; apicultor. /albină + suf. ~ar

albinar m. cel ce trăiește din creșterea albinelor.

albinár m. (d. albină). Apicultor, crescător de albine (stupar, prisăcar).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

albinár s. m., pl. albinári

albinár s. m., pl. albinári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALBINÁR s. v. apicultor.

ALBINÁR s. v. albinărel, furnicar, prigorie, viespar.

ALBINAR s. apicultor, prisăcar, stupar, (înv. și reg.) mierar. (~ se ocupă cu creșterea albinelor.)

albinar s. v. ALBINĂREL. FURNICAR. PRIGORIE. VIESPAR.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

albinar, albinari s. m. muncitor

Intrare: albinar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albinar
  • albinarul
  • albinaru‑
plural
  • albinari
  • albinarii
genitiv-dativ singular
  • albinar
  • albinarului
plural
  • albinari
  • albinarilor
vocativ singular
  • albinarule
  • albinare
plural
  • albinarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

albinar

etimologie:

  • Albină + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09