apicultor, ~oare smf, a [At: DA / A: (Trs) -cui~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr apiculteur] 1-2 (Persoană) care se îndeletnicește cu creșterea albinelor Si: prisăcar, stupar.

APICULTOR, -OARE, apicultori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu apicultura. V. prisăcar, stupar. [Gospodăria agricolă colectivă se obligă] să ridice necontenit calificarea membrilor gospodăriei colective, înlesnindu-le pregătirea pentru funcțiunile de brigadieri, contabili, agronomi, zootehnicieni, tractoriști, apicultori. STAT. GOSP. AGR. 17.

APICULTOR, -OARE, apicultori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu apicultura. – După fr. apiculteur.

APICULTOR, -OARE s.m. și f. Cel care se ocupă cu apicultura. [< fr. apiculteur, cf. it. apicultore < lat. apis – albină, cultor – cultivator].

APICULTOR, -OARE s. m. f. cel care se ocupă cu apicultura. (< fr. apiculteur)

*apicultór, -oáre s. (lat. apis, albină, și cultor, cultivator). Care crește albinele, albinar, prisăcar.

apicultoare s. f., g.-d. art. apicultoarei; pl. apicultoare

apicultoare s. f., g.-d. art. apicultoarei; pl. apicultoare

apicultoare s. f., g.-d, art. apicultoarei; pl. apicultoare

APICULTOR s. albinar, prisăcar, stupar, (înv. și reg.) mierar. (~ul se ocupă cu creșterea albinelor.)

APICULTOR s. albinar, prisăcar, stupar, (înv. și reg.) mierar. (~ se ocupă cu creșterea albinelor.)

API- „albină, de albină, albinărit”. ◊ L. apis „albină” > fr. api-, it. id., engl. id. > rom. api-. □ ~col (v. -col₁), adj., care se referă la creșterea albinelor; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., persoană care se ocupă cu apicultura; ~cultură (v. -cultură), s. f., știință care studiază creșterea albinelor; ~form (v. -form), adj., în formă de albină; ~fug (v. -fug), adj., s. n., (preparat) folosit ca mijloc de protecție contra albinelor; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a produselor apicole în scop terapeutic; ~vor (v. -vor), adj., care distruge sau care devorează albinele.