17 definiții pentru apendice


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apendice snm [At: P. MAIOR, IST. 31 / V: (înv) ~ix / A: ~dice / Pl: ~ice, ~ici / E: fr appendice, lat appendix] 1 Parte secundară a unui obiect pe care îl completează și a cărui prelungire este. 2 (Atm; șîs) ~ vermicular sau ileo-cecal Mică prelungire a tubului intestinal aflată în partea inferioară a cecumului. 3 (Pan) Anexă la sfârșitul unei cărți.

APÉNDICE, apendice, s. n. 1. (În forma accentuată apendíce) Mică prelungire a tubului intestinal, în partea de jos a cecului2. 2. Parte secundară a unui obiect, care se prezintă ca o prelungire sau ca o completare a acestuia. 3. Adaos, anexă, supliment la o publicație. 4. (Fon.) Element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet. [Acc. și: apendíce] – Din fr. appendice, lat. appendix, -icis.

APÉNDICE, apendice, s. n. 1. Mică prelungire a tubului intestinal, în partea de jos a cecului. 2. Parte secundară a unui obiect, care se prezintă ca o prelungire sau ca o completare a acestuia. 3. Adaos, anexă, supliment la o publicație. 4. (Fon.) Element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet. [Acc. și: apendíce] – Din fr. appendice, lat. appendix, -icis.

APÉNDICE s. n. 1. Parte secundară a unui organ sau a unui lucru, care se prezintă ca o prelungire și completare a acestuia. Acest apendice al șirei spinării (= coada) are și el o însemnătate. ODOBESCU. S. III 43. ◊ Fig. Fără un astfel de partid [marxist-leninist] clasa muncitoare ar fi fost condamnată să joace rolul de apendice al burgheziei. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 105, 1/1. 2. Mică prelungire, sub formă de sac înfundat, a tubului intestinal, aflată în partea de jos ă cecului. 3. Parte suplimentară, finală, a unei publicații; supliment, anexă, adaos. În apendicele lucrărilor științifice se dau indicații bibliografice. – Accentuat și; (1) apendíce.

APÉNDICE, apendice, s. n. 1. Mică prelungire a tubului intestinal în partea de jos a cecului. 2. Parte secundară a unui organ sau a unui lucru, care se prezintă ca o prelungire și completare a acestuia. 3. Adaos la o publicație; anexă, supliment. [Acc. și: apendíce] – Fr. appendice (lat. lit. appendix, -icis).

APÉNDICE s.n. 1. Parte a unui lucru, a unui organ etc., care se prezintă ca o prelungire, ca o completare a acestuia. ♦ Element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet. 2. Prelungire a intestinului gros, care pornește de la cec. ♦ Parte lipită de un organ. 3. Supliment, adaos la o lucrare; anexă. [Acc. și apendíce, pl. -ce, (s.m.) -ci. / < fr., it. appendice, cf. lat. appendix – adaus, ceva atârnat].

APÉNDICE/APENDÍCE s. n. 1. prelungire a intestinului gros, care pornește de la cec2. 2. organ al unor aparate anatomice la artropode, arahnide, crustacee etc. 3. parte a unui lucru ca o prelungire a acestuia. ◊ element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet. 4. supliment, adaos la o lucrare; anexă. (< fr. appendice, lat. appendix)

APÉNDICE ~ n. 1) Mică prelungire a tubului intestinal în partea de jos a cecului. 2) Parte suplimentară la o publicație; anexă. 3) Ceea ce constituie o completare a unui lucru, a unui organ sau a unei acțiuni principale. /<fr. appendice, lat. appendix, ~icis

apendice n. 1. partea dependentă de una principală; 2. supliment la sfârșitul unei opere, adaos; 3. Anat. apendicele cecumului în forma unui deget de mănușă.

*apendíce n., pl. tot așa, (lat. appéndix, appéndicis; fr. appendice). Suplement la sfîrșitu uneĭ lucrărĭ. Orĭ-ce parte care servește ca prelungire a părțiĭ principale. Anat. Apendicele vermiform saŭ cecal, o prelungire ca un mic deget de mănușă (4-12 centimetri) la partea de jos a intestinuluĭ gros. – Fals apéndice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!apendíce/apéndice2 (prelungire a intestinului) s. n., pl. apendíce/apéndice

apéndice1 (adaos) s. n., pl. apéndice

apéndice s. n., pl. apéndice

apendice (un apendice, două apendice).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APENDICE s. adaos, anexă, completare, supliment. (~ la o dispoziție.)

Intrare: apendice
apendice1 (pl. -e) substantiv neutru
  • pronunție: apendice, apendice
substantiv neutru (N30)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apendice
  • apendicele
plural
  • apendice
  • apendicele
genitiv-dativ singular
  • apendice
  • apendicelui
plural
  • apendice
  • apendicelor
vocativ singular
plural
apendice2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apendice
  • apendicele
plural
  • apendici
  • apendicii
genitiv-dativ singular
  • apendice
  • apendicelui
plural
  • apendici
  • apendicilor
vocativ singular
plural

apendice

  • 1. Mică prelungire a tubului intestinal, în partea de jos a cecului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Parte lipită de un organ.
      surse: DN
  • 2. Organ al unor aparate anatomice la artropode, arahnide, crustacee etc.
    surse: MDN '00
  • 3. Parte secundară a unui obiect, care se prezintă ca o prelungire sau ca o completare a acestuia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Acest apendice al șirei spinării (= coada) are și el o însemnătate. ODOBESCU. S. III 43.
      surse: DLRLC
    • figurat Fără un astfel de partid [marxist-leninist] clasa muncitoare ar fi fost condamnată să joace rolul de apendice al burgheziei. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 105, 1/1.
      surse: DLRLC
  • 4. Adaos, anexă, supliment la o publicație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: adaos anexă completare supliment un exemplu
    exemple
    • În apendicele lucrărilor științifice se dau indicații bibliografice.
      surse: DLRLC
  • 5. fonetică; fonologie Element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • comentariu Pentru sensul (4.) se folosește accentuarea apendice, iar pentru celelalte sensuri se recomandă accentuarea apendice.
    surse: DOOM 2

etimologie: