2 intrări
19 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, adj., s. n. Care se aplică unei clase, unei specii întregi; comun, general. ♦ (Substantivat, n.) Substantiv comun, nume. – Din fr. appellatif, lat. appellativus. corectată
apelativ, ~ă [At: SBIERA, F. S. 265 / Pl: ~i, ~e / E: fr appellatif] 1 sn, a (Substantiv) comun. 2 a (Jur; d. o instanță) Care judecă apelurile. 3-6 sn, a (Nume, cuvânt) calificativ (cu care este strigat cineva).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, adj., s. n. (Substantiv) comun; (nume, cuvânt) calificativ. – Din fr. appellatif, lat. appellativus. corectată
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, adj. (Ieșit din uz; despre substantive, în opoziție cu propriu) Comun. (Substantivat) Nume, calificativ. Lui N. toți tovarășii i se adresează cu apelativul «fruntaș».
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, adj. (Ieșit din uz, despre substantive) Comun. ♦ (Substantivat, n.) Nume, calificativ. – Fr. appellatif (lat. lit. appellativus).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
APELATÍV, -Ă adj. (Ieșit din uz; despre substantive) Comun. ♦ (s.n.) Nume, calificativ. [< fr. appellatif, cf. lat. appellativus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APELATÍV, -Ă adj., s. n. (substantiv) comun; nume calificativ. (< fr. appellatif, lat. appellativus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
APELATÍV ~e n. Substantiv comun; cuvânt, nume, calificativ. /<fr. appellatif, lat. appellativus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apelativ a. 1. Gram. care convine întregei specii; 2. general: Scit era un nume apelativ pentru toate popoarele nomade dela N. și E. Europei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*apelatív, -ă adj. (lat. appellativus). Gram. Nume apelativ (maĭ des nume comun), care convine întregiĭ speciĭ, ca om, arbore. General: „Scit” era un nume apelativ pentru toate popoarele nomade din nordu și estu Eŭropeĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
apelatív1 adj. m., pl. apelatívi; f. apelatívă, pl. apelatíve
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
apelatív2 s. n., pl. apelatíve
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
apelatív adj. m., pl. apelatívi; f. sg. apelatívă, pl. apelatíve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apelatív s. n., pl. apelatíve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
APELATÍV s. atribut, calificativ, nume. (Îl cheamă cu ~ul: băiete!)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
APELATÍV adj. v. comun.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
APELATIV s. atribut, calificativ, nume. (Îl cheamă cu ~: băiete!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
apelativ adj. v. COMUN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
APELATÍV s. n. (< adj. apelativ, -ă < fr. appellatif, cf. lat. appellativus): substantiv comun folosit ca termen de adresare; nume, calificativ (v. substantiv apelativ).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
apelativ (adj.)
- 1. Care se aplică unei clase, unei specii întregi.surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: comun general (adj.)
etimologie:
- limba franceză appellatifsurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină appelativussurse: DEX '09 DEX '98 DN
apelativ (s.n.)
- 1. Substantiv comun.exemple
- Lui N. toți tovarășii i se adresează cu apelativul «fruntaș».surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba franceză appellatifsurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină appelativussurse: DEX '09 DEX '98 DN