2 intrări

27 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ANTRE- pref. „între”. (< fr. entre-, lat. inter)

antréu sn [At: NEGRUZZI, S. II, 205 / V: (Mol) -tret (pl trete) (rar, mlg) -trea sf (pl trele) / Pl: ~euri / E: fr entrée] Cea dintâi încăpere, în care se intră de afară într-o casă și din care dau uși în celelalte Si: intrare, vestibul.

ANTRÉT s. n. v. antreu.

ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. [Var.: antrét s. n.] – Din fr. entrée.

ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. [Var.: antrét s. n.] – Din fr. entrée.

ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de obicei de proporții mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. Era o clădire cu un singur etaj, ridicată pe o pivniță mare, plină de butii. Un peron cu multe trepte ducea la geamlîcul antreului. DUMITRIU, B. F. 36. Nici n-am apucat să intru pe poartă că ușile antreului s-au deschis puternic în lături. SAHIA, N. 58. – Variantă: antrét (ALECSANDRI, T. 1406, NEGRUZZI, S. II 205) s. n.

ANTRÉT s. n. v. antreu.

ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. [Var.: antrét s. n.] – Fr. entrée.

antréu s. n., art. antréul; pl. antréuri

antréu s. n., art. antréul; pl. antréuri

ANTRÉU s.n. 1. Încăpere prin care se intră într-o locuință venind de afară ; vestibul. 2. Fel de mâncare care se servește înainte de felul de bază al meniului. [Pl. -uri, var. antre, antret s.n. / < fr. entrée – intrare].

ANTRÉU s. n. 1. vestibul (2). 2. fel de mâncare care se servește ca aperitiv. (< fr. entrée)

antréu (antréuri), s. n. – Vestibul. – Var. antret. Fr. entrée, cf. ngr. ἀντρέ. T din antret trebuie să fie analogic, ca în caiet.

ANTRÉU ~ri n. Prima încăpere a unei locuințe în care se intră direct de afară; vestibul. [Sil. an-treu] /<fr. entrée

Intrare: antreu
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antreu antreul
plural antreuri antreurile
genitiv-dativ singular antreu antreului
plural antreuri antreurilor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antret antretul
plural antrete antretele
genitiv-dativ singular antret antretului
plural antrete antretelor
vocativ singular
plural
antre (s.n.) substantiv neutru
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antre antreul
plural antreuri antreurile
genitiv-dativ singular antre antreului
plural antreuri antreurilor
vocativ singular
plural
Intrare: antre-

antre- antre

  • 1. Element de compunere având semnificația „între”.
    surse: MDN '00

etimologie:

antreu antre antret

  • 1. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: hol (subst.) sală vestibul (încăpere) 2 exemple
    exemple
    • Era o clădire cu un singur etaj, ridicată pe o pivniță mare, plină de butii. Un peron cu multe trepte ducea la geamlîcul antreului. DUMITRIU, B. F. 36.
      surse: DLRLC
    • Nici n-am apucat să intru pe poartă că ușile antreului s-au deschis puternic în lături. SAHIA, N. 58.
      surse: DLRLC
  • 2. Fel de mâncare care se servește înainte de felul de bază al meniului.
    surse: DN

etimologie: