2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTONOMÁZĂ, antonomaze, s. f. Figură de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun sau a unui nume comun ori a unei perifraze în locul unui nume propriu; antonomasie. – Din fr. antonomase.

ANTONOMÁZĂ, antonomaze, s. f. Figură de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun sau a unui nume comun ori a unei perifraze în locul unui nume propriu; antonomasie. – Din fr. antonomase.

antonomáză sf [At: DA / Pl: ~ze / E: fr antonomase] 1 Figură de stil prin care se folosește un nume comun în locul unui nume propriu Si: antonomasie (1). 2 Figură de stil prin care se folosește un nume propriu sau o perifrază în locul unui nume comun Si: antonomasie (2).

ANTONOMÁZĂ s. f. v. antonomasie.

ANTONOMÁZĂ, antonomaze, s. f. Figură de stil prin care un nume comun este înlocuit cu numele unei persoane (sau invers). – Fr. antonomase (< gr.).

ANTONOMÁZĂ s.f. Figură de stil constând în folosirea unui nume comun în locul unui nume propriu și invers. [Var. antonomasie s.f. / < fr. antonomase, cf. it., gr. antonomasia < anti – în loc de, onoma – nume].

ANTONOMÁZĂ s. f. figură retorică constând în folosirea unui nume comun în locul unuia propriu și invers; antonomasie. (< fr. antonomase)

ANTONOMÁZĂ ~e f. Figură de stil, constând în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun și invers. /<fr. anthonomase

antonomază f. figură de vorbe care înlocuește un nume propriu cu altul comun: regele-poet, pentru David; și invers, un Neron, pentru un tiran.

ANTONOMASÍE s. f. Antonomază. – Din ngr., it. antonomasia.

ANTONOMASÍE s. f. Antonomază. – Din ngr., it. antonomasia.

antonomasie sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: ngr ἀντονομασία, it antonomasia] 1-2 (Ret) Antonomază (1-2).

ANTONOMASÍE, antonomasii, s. f. Figură de stil prin care un nume comun e înlocuit cu numele unei persoane sau al unui personaj care reprezintă tipul unei anumite însușiri. Cuvinte ca «mecena» și «donjuan» sînt exemple de antonomasie. – Variantă: antonomáză s. f.

ANTONOMASÍE s.f. v. antonomază.

ANTONOMASÍE s. f. antonomază. (< lat., gr., it. antonomasia)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

antonoma s. f., g.-d. art. antonomazei; pl. antonomaze

antonomáză s. f., g.-d, art. antonomázei; pl. antonomáze

!antonomasie (antonomază) (înv.) s. f., art. antonomasia, g.-d. art. antonomasiei; pl. antonomasii, art. antonomasiile (desp. -si-i-)

antonomasie (figură de stil) (înv.) s. f., art. antonomasia, g.-d. antonomasii, art. antonomasiei

antonomasíe s. f., antonomasía, g.-d. art. antonomasíei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANTONOMÁZĂ s. (LIT.) (rar) antonomasie. (~ este o figură de stil.)

ANTONOMA s. (LIT.) (rar) antonomasie. (~ este o figură de stil.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

antonomază (gr. antonomasia din anti „în locul” și onoma „nume”), figură de substituție, prin care se înlocuiește: a) un nume propriu de persoană cu unul comun (tratat ca nume propriu), sau b) un nume comun cu unul propriu (tratat ca nume comun), pe baza unei relații de interpretare cvasisinonimică: numele (comun sau propriu) trebuie să exprime o caracterizare a celuilalt (A). a) În antichitate, Aristoteles era numit „Filozoful”; lui Demostene și Cicero li se spunea „Oratorul”, iar Homer era „Poetul”. În literatura română se folosesc a. perifrastice ca: „Luceafărul poeziei românești”, pentru Eminescu, „Bardul de la Mircești”, pentru V. Alecsandri etc.; b) În virtutea unei analogii, s-a ajuns să se spună unui paznic neînduplecat „un Cerber”, unui critic aspru și invidios „un Zoïl” etc. Numele comune devenite nume proprii sunt, de fapt, apoziții sau epitete ale adevăratului nume propriu, căruia prin substantivare, i s-au substituit; Aristotel, filozoful etc. În numele istorice românești (ca și în cele străine), cum sunt: „Ștefan cel Mare”, „Mircea cel Bătrân”, „Ion Vodă cel Cumplit” etc., determinanții „cel Mare”, „cel Bătrân” etc. sunt epitete substantivate prin a. De asemenea, în onomastica românească, nume ca „Surdu”, „Scurtu” „Mica” etc. sunt a.A. fiind o figură de substituție generată de o comparație subînțeleasă este considerată de unii autori specie a metaforei, iar alții, fără nici o justificare științifică, o asociază cu metonimia (cf. și Géruzez, p. 188). Sin. pronominație.

ANTONOMAZĂ (< fr. antonomase < gr. antonomasia) Figură de stil socotită de unii autori o varietate a metaforei (v.), a sinecdocei (v.) prin care un nume propriu este folosit în locul unui substantiv comun sau a unei perifraze și invers (ex. Neron, pentru tiran; Aristofan, pentru scriitor care atacă fără cruțare moravurile societății, Mecena, pentru protector al artelor; poetul țărănimii, pentru G. Coșbuc; poetul Nopților, pentru Al. Macedonski; bardul de la Mircești, pentru V. Alecsandri; Cetatea eternă, în loc de Roma etc.).

Intrare: antonomază
antonomază substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antonoma
  • antonomaza
plural
  • antonomaze
  • antonomazele
genitiv-dativ singular
  • antonomaze
  • antonomazei
plural
  • antonomaze
  • antonomazelor
vocativ singular
plural
antonomasie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antonomasie
  • antonomasia
plural
  • antonomasii
  • antonomasiile
genitiv-dativ singular
  • antonomasii
  • antonomasiei
plural
  • antonomasii
  • antonomasiilor
vocativ singular
plural
Intrare: antonomasie
antonomasie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antonomasie
  • antonomasia
plural
  • antonomasii
  • antonomasiile
genitiv-dativ singular
  • antonomasii
  • antonomasiei
plural
  • antonomasii
  • antonomasiilor
vocativ singular
plural
antonomază substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antonoma
  • antonomaza
plural
  • antonomaze
  • antonomazele
genitiv-dativ singular
  • antonomaze
  • antonomazei
plural
  • antonomaze
  • antonomazelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

antonoma, antonomazesubstantiv feminin

  • 1. Figură de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun sau a unui nume comun ori a unei perifraze în locul unui nume propriu. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: antonomasie
etimologie:

antonomasie, antonomasiisubstantiv feminin

  • 1. Figură de stil prin care un nume comun e înlocuit cu numele unei persoane sau al unui personaj care reprezintă tipul unei anumite însușiri. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    sinonime: antonomază
    • format_quote Cuvinte ca «mecena» și «donjuan» sunt exemple de antonomasie. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.