2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antonomáză sf [At: DA / Pl: ~ze / E: fr antonomase] 1 Figură de stil prin care se folosește un nume comun în locul unui nume propriu Si: antonomasie (1). 2 Figură de stil prin care se folosește un nume propriu sau o perifrază în locul unui nume comun Si: antonomasie (2).

ANTONOMÁZĂ, antonomaze, s. f. Figură de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun sau a unui nume comun ori a unei perifraze în locul unui nume propriu; antonomasie. – Din fr. antonomase.

ANTONOMÁZĂ, antonomaze, s. f. Figură de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun sau a unui nume comun ori a unei perifraze în locul unui nume propriu; antonomasie. – Din fr. antonomase.

ANTONOMÁZĂ s. f. v. antonomasie.

ANTONOMÁZĂ, antonomaze, s. f. Figură de stil prin care un nume comun este înlocuit cu numele unei persoane (sau invers). – Fr. antonomase (< gr.).

ANTONOMÁZĂ s.f. Figură de stil constând în folosirea unui nume comun în locul unui nume propriu și invers. [Var. antonomasie s.f. / < fr. antonomase, cf. it., gr. antonomasia < anti – în loc de, onoma – nume].

ANTONOMÁZĂ s. f. figură retorică constând în folosirea unui nume comun în locul unuia propriu și invers; antonomasie. (< fr. antonomase)

ANTONOMÁZĂ ~e f. Figură de stil, constând în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun și invers. /<fr. anthonomase

antonomază f. figură de vorbe care înlocuește un nume propriu cu altul comun: regele-poet, pentru David; și invers, un Neron, pentru un tiran.

antonomasie sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: ngr ἀντονομασία, it antonomasia] 1-2 (Ret) Antonomază (1-2).

ANTONOMASÍE s. f. Antonomază. – Din ngr., it. antonomasia.

ANTONOMASÍE s. f. Antonomază. – Din ngr., it. antonomasia.

ANTONOMASÍE, antonomasii, s. f. Figură de stil prin care un nume comun e înlocuit cu numele unei persoane sau al unui personaj care reprezintă tipul unei anumite însușiri. Cuvinte ca «mecena» și «donjuan» sînt exemple de antonomasie. – Variantă: antonomáză s. f.

ANTONOMASÍE s.f. v. antonomază.

ANTONOMASÍE s. f. antonomază. (< lat., gr., it. antonomasia)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

antonomáză s. f., g.-d. art. antonomázei; pl. antonomáze

antonomáză s. f., g.-d, art. antonomázei; pl. antonomáze

antonomasíe (figură de stil) (înv.) s. f., art. antonomasía, g.-d. antonomasíi, art. antonomasíei

antonomasíe s. f., antonomasía, g.-d. art. antonomasíei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANTONOMÁZĂ s. (LIT.) (rar) antonomasie. (~ este o figură de stil.)

ANTONOMA s. (LIT.) (rar) antonomasie. (~ este o figură de stil.)

arată toate definițiile

Intrare: antonomază
antonomază substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antonoma
  • antonomaza
plural
  • antonomaze
  • antonomazele
genitiv-dativ singular
  • antonomaze
  • antonomazei
plural
  • antonomaze
  • antonomazelor
vocativ singular
plural
antonomasie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antonomasie
  • antonomasia
plural
  • antonomasii
  • antonomasiile
genitiv-dativ singular
  • antonomasii
  • antonomasiei
plural
  • antonomasii
  • antonomasiilor
vocativ singular
plural
Intrare: antonomasie
antonomasie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antonomasie
  • antonomasia
plural
  • antonomasii
  • antonomasiile
genitiv-dativ singular
  • antonomasii
  • antonomasiei
plural
  • antonomasii
  • antonomasiilor
vocativ singular
plural
antonomază substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antonoma
  • antonomaza
plural
  • antonomaze
  • antonomazele
genitiv-dativ singular
  • antonomaze
  • antonomazei
plural
  • antonomaze
  • antonomazelor
vocativ singular
plural

antonomază antonomasie

  • 1. Figură de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun sau a unui nume comun ori a unei perifraze în locul unui nume propriu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: antonomasie

etimologie:

antonomasie antonomază

  • 1. Figură de stil prin care un nume comun e înlocuit cu numele unei persoane sau al unui personaj care reprezintă tipul unei anumite însușiri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: antonomază un exemplu
    exemple
    • Cuvinte ca «mecena» și «donjuan» sunt exemple de antonomasie.
      surse: DLRLC

etimologie: