2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTONOMÁZĂ, antonomaze, s. f. Figură de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun sau a unui nume comun ori a unei perifraze în locul unui nume propriu; antonomasie. – Din fr. antonomase.

ANTONOMÁZĂ, antonomaze, s. f. Figură de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun sau a unui nume comun ori a unei perifraze în locul unui nume propriu; antonomasie. – Din fr. antonomase.

antonomáză sf [At: DA / Pl: ~ze / E: fr antonomase] 1 Figură de stil prin care se folosește un nume comun în locul unui nume propriu Si: antonomasie (1). 2 Figură de stil prin care se folosește un nume propriu sau o perifrază în locul unui nume comun Si: antonomasie (2).

ANTONOMÁZĂ s. f. v. antonomasie.

ANTONOMÁZĂ, antonomaze, s. f. Figură de stil prin care un nume comun este înlocuit cu numele unei persoane (sau invers). – Fr. antonomase (< gr.).

ANTONOMÁZĂ s.f. Figură de stil constând în folosirea unui nume comun în locul unui nume propriu și invers. [Var. antonomasie s.f. / < fr. antonomase, cf. it., gr. antonomasia < anti – în loc de, onoma – nume].

ANTONOMÁZĂ s. f. figură retorică constând în folosirea unui nume comun în locul unuia propriu și invers; antonomasie. (< fr. antonomase)

ANTONOMÁZĂ ~e f. Figură de stil, constând în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun și invers. /<fr. anthonomase

antonomază f. figură de vorbe care înlocuește un nume propriu cu altul comun: regele-poet, pentru David; și invers, un Neron, pentru un tiran.

ANTONOMASÍE s. f. Antonomază. – Din ngr., it. antonomasia.

ANTONOMASÍE s. f. Antonomază. – Din ngr., it. antonomasia.

antonomasie sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: ngr ἀντονομασία, it antonomasia] 1-2 (Ret) Antonomază (1-2).

ANTONOMASÍE, antonomasii, s. f. Figură de stil prin care un nume comun e înlocuit cu numele unei persoane sau al unui personaj care reprezintă tipul unei anumite însușiri. Cuvinte ca «mecena» și «donjuan» sînt exemple de antonomasie. – Variantă: antonomáză s. f.

ANTONOMASÍE s.f. v. antonomază.

ANTONOMASÍE s. f. antonomază. (< lat., gr., it. antonomasia)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

antonomáză s. f., g.-d. art. antonomázei; pl. antonomáze

antonomáză s. f., g.-d, art. antonomázei; pl. antonomáze

antonomasíe (figură de stil) (înv.) s. f., art. antonomasía, g.-d. antonomasíi, art. antonomasíei

antonomasíe s. f., antonomasía, g.-d. art. antonomasíei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANTONOMÁZĂ s. (LIT.) (rar) antonomasie. (~ este o figură de stil.)

ANTONOMA s. (LIT.) (rar) antonomasie. (~ este o figură de stil.)

arată toate definițiile

Intrare: antonomază
antonomază substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antonoma
  • antonomaza
plural
  • antonomaze
  • antonomazele
genitiv-dativ singular
  • antonomaze
  • antonomazei
plural
  • antonomaze
  • antonomazelor
vocativ singular
plural
antonomasie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antonomasie
  • antonomasia
plural
  • antonomasii
  • antonomasiile
genitiv-dativ singular
  • antonomasii
  • antonomasiei
plural
  • antonomasii
  • antonomasiilor
vocativ singular
plural
Intrare: antonomasie
antonomasie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antonomasie
  • antonomasia
plural
  • antonomasii
  • antonomasiile
genitiv-dativ singular
  • antonomasii
  • antonomasiei
plural
  • antonomasii
  • antonomasiilor
vocativ singular
plural
antonomază substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antonoma
  • antonomaza
plural
  • antonomaze
  • antonomazele
genitiv-dativ singular
  • antonomaze
  • antonomazei
plural
  • antonomaze
  • antonomazelor
vocativ singular
plural

antonomază antonomasie

  • 1. Figură de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun sau a unui nume comun ori a unei perifraze în locul unui nume propriu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: antonomasie

etimologie:

antonomasie antonomază

  • 1. Figură de stil prin care un nume comun e înlocuit cu numele unei persoane sau al unui personaj care reprezintă tipul unei anumite însușiri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: antonomază un exemplu
    exemple
    • Cuvinte ca «mecena» și «donjuan» sunt exemple de antonomasie.
      surse: DLRLC

etimologie: